Dumnezeu, Sponsorul meu (II)

Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie şi nu ţi se umple faţa de ruşine. (Psalmii 34:5)

Am coborât la metrou, împreună cu colega mea. Acolo am observat o doamnă profesoară de la institut: nu ştiam că nu mai predă la noi. Prima reacţie a mea a fost să trec neobservată, gândindu-mă că nu mă cunoaşte personal şi că nu îmi va răspunde la salut. Mă văzuse doar pe culoarul şcolii şi ocazional la biserică, dar nu vorbisem niciodată cu ea. Am hotărât in ultima clipă să o salut, indiferent cât de ruşine îmi va fi, în cazul în care nu mă va recunoaşte şi nu îmi va răspunde la salut.

Spre surprinderea mea, m-a recunoscut şi chiar a fost foarte bucuroasă să mă vadă; îmi vorbea de parcă ne cunoşteam de-o viaţă. Am fost foarte mirată de reacţia ei. O cunoştea şi pe colega mea. Ne-a oprit şi a vrut să ştie ce mai facem, cum o mai ducem, ce mai este pe la institut etc.

La un moment dat, colega mea a îndrăznit să îi ceară o favoare:

– Doamna profesoară, ştiu că dumneavoastră aveţi cunoştinţe sus-puse…, referindu-se la persoane cu bani.

Am îngheţat de ruşine, ştiind sigur ce vrea să spună colega mea. M-am înroşit de atâta emoţie şi am plecat de lângă ele; aş fi intrat în pământ dacă s-ar fi putut. Când a înţeles doamna profesoară că este vorba de mine, eram deja la oarecare depărtare de ele; m-a chemat, m-a luat în braţe şi m-a pupat. Nu mă aşteptam la o asemenea reacţie, parcă aş fi fost a ei.

De același autor

Noi perspective

După câteva socoteli pe care le-a făcut împreună cu colega mea, şi-a dat seama că aveam nevoie urgent de 1100 de lei pentru plata primului semestru. Apoi a spus:

– Vino la mine, că-ţi dau eu!

Nu mai aveam cuvinte; ce să spun, cum să reacţionez într-o asemenea situaţie? Nu puteam să îmi cred ochilor şi urechilor ce văzusem şi auzisem.

Aşa a făcut. M-a chemat la ea după ce a luat salariul şi mi-a pus în mână un plic cu 1100 de lei. Îi ţineam în mână şi tot nu puteam crede ce mi se întâmpla. Ce mare şi bun este Dumnezeu cu mine! Am plătit imediat taxa şcolară. Şi eu care mă temeam să o salut…

Dumnezeu a făcut o minune pentru mine şi a vrut să îmi arate că El poate şi vrea să îmi dea bani pentru şcoală, că are suficienţi bani pentru toţi copiii Săi care îi cer ajutorul. Nu contează cât de bună sau rea eşti, vino la El aşa cum eşti, şi El îţi va înviora sufletul. Lăudat şi onorat să fie Numele Lui!

„Isus ştie exact de ce anume au nevoie copiii Săi… El revarsă asupra noastră tot ce vom folosi spre binecuvântarea altora şi pentru înnobilarea propriilor noastre suflete.” (Ellen. G. White, Divina vindecare, p. 390)

Andreea Vitan, Bucureşti, Muntenia

Comentariile sunt închise

Devotionale Audio

Dumnezeu, Sponsorul meu (II) - 2016. Am coborât la metrou, împreună cu colega mea. Acolo am observat o doamnă profesoară de la institut: nu ştiam că nu mai predă la noi. Prima reacţie a mea a fost să trec neobservată, gândindu-mă că nu mă cunoaşte personal şi că nu îmi va răspunde la salut. Mă văzuse doar pe culoarul şcolii şi ocazional la biserică, dar nu vorbisem niciodată cu ea. Am hotărât in ultima clipă să... pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.