Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea, nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. (Matei 6:25)
M-am apropiat de bancomat cu sfială să văd dac. Îmi intraseră banii. Ştiam că mai am vreo 50 de lei, dar… stupoare! Eram anunţată că nu mai puteam să fac nicio operaţiune. Fiica mea mi-a atras atenţia că, probabil, banii pe care ştiam că-i mai am fuseseră retraşi pentru comisioanele bancare şi dobânda aferentă împrumutului pe care-1 făcusem de curând, pentru a-mi plăti cele două operaţii, la stomac şi la fiere.
Mai aveam zece zile până la salariu şi trebuia să asigur toate cele necesare pentru trei persoane. Oare voi putea face faţă? Textul de dimineaţă mă îndemna „să mă uit ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus”. Puteam să privesc liniştită la Isus, care nu avusese nici bani, nici alte bunuri materiale şi nu se plângea de nimic. El ştia că Tatăl Se îngrijeşte de toate nevoile omului, dacă acesta are credinţă.
Am hotărât să nu mă îngrijorez, ci să mă gândesc la motive de mulţumire: eram sănătoasă, aveam două fiice sănătoase şi credincioase, o mamă de 79 de ani în putere, o casă în care locuiam, un serviciu stabil şi altele.
„Adu înaintea lui Dumnezeu nevoile tale, bucuriile, necazurile, grijile şi temerile tale. Poverile tale nu-L vor împovăra şi nici nu-L vor obosi. El, care ţine socoteala până şi de perii capului tău, nu rămâne indiferent faţă de nevoile copiilor Săi. Inima Sa iubitoare este mişcată de necazurile noastre şi chiar de strigătul nostru de durere. Să aducem înaintea Lui tot ceea ce ne apasă. Nimic nu este prea greu pentru El, pentru că este Cel care ţine lumile şi guvernează întregul univers. Nimic din ceea ce, într-un fel oarecare, are legătură cu pacea noastră nu este prea neînsemnat pentru ca El să nu-l ia în seamă. În experienţa noastră nu există un capitol prea întunecat pentru ca El să nu-l poată citi şi nici încurcături aşa de dificile pe care El să nu le poată rezolva. Nicio nenorocire nu se poate abate asupra celui mai neînsemnat dintre copiii Săi, nicio îngrijorare nu-i poate chinui sufletul, nicio bucurie nu-l poate încânta şi nicio rugăciune sinceră nu-i iese de pe buze fără ca Tatăl nostru ceresc să nu observe, fără ca El să nu manifeste un interes viu pentru toate acestea. Legăturile dintre Dumnezeu şi fiecare fiinţă sunt aşa de intime şi profunde, ca şi când n-ar mai fi alt om pe pământ de care El să Se îngrijească şi pentru care El să fi dat pe Fiul Său mult iubit.” (Ellen G. White, Calea către Hristos)
Ce Dumnezeu minunat avem! El mi-a purtat de grijă. Avem toate motivele să ne încredem în El!
Uzi Sora, Piteşti, Oltenia
