Articolul precedentIubirea care renunță la sine
    Articolul următorSlujirea regală

    Fratele mai mare

    Va striga, şi Eu îi voi răspunde. Voi fi cu el în necaz, îl voi izbăvi şi îl voi onora. Îi voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea. (Psalmii 9:15,16)

    Mă numesc Szekely Agneta, am 95 de ani şi locuiesc în localitatea Turda, judeţul Cluj. M-am născut într-o familie cu patru copii, iar mama a fost adventistă de ziua a şaptea timp de şaizeci de ani. Ca moştenire, i-am cerut mamei mele Biblia ei. La început, ea m-a întrebat: „La ce să-ţi folosească ţie Biblia, pentru că văd că pe tine nu te interesează religia, nu trăieşti aşa cum scrie în ea.”

    Eu n-am urmat la început credinţa mamei mele. M-am căsătorit, am avut patru copii şi viaţa mea era una „bună”, aşa credeam eu. Totuşi, în 25 septembrie 1993 am primit cadou Biblia mamei. Din anul 1995 şi până azi am citit-o de cincisprezece ori, iar pe ultima pagina a Bibliei am notat cu stricteţe aceste date. În anul 2009, pe 12 decembrie m-am alăturat Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, prin botez. Textele din Eclesiastul 4:9,10: „Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul, dar vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice!” m-au marcat profund şi vedeam în viaţa mea împlinirea lor.

    În anul 1987 a decedat tatăl meu, după trei ani, în 1990, soţul, iar în 1993, mama mea. Deci în şase ani trei decese ale celor mai dragi mie. Am strigat la Dumnezeu în necaz şi El a fost cu mine, m-a întărit şi am trecut cu bine peste această perioadă grea. În anul 2012, în luna aprilie a decedat o fiică de-a mea de 51 de ani, iar în martie 2013, un fiu, de 65 de ani, şi până la sfârşitul anului 2013, încă un frate şi o soră de-ai mei. Cel mai dureros lucru pentru un părinte este să-şi îngroape propriii copii. Doar prin rugăciune mi-a dat Tatăl ceresc putere. El m-a apucat de mână, m-a întărit, iar in perioadele cele mai grele din viaţă sunt convinsă că M-a purtat în braţele Sale. Dumnezeu mă satură cu viaţă lungă şi cred c. Îmi va arăta mântuirea Sa. Acum locuiesc cu fiica mea la bloc, la etajul patru, şi cobor zilnic de două ori ca să fac mişcare.

    Dacă ai pierdut pe cineva drag, dacă te simţi împovărată de greutăţi, descurajată, dacă te crezi singură pe cale şi nu vezi în urma ta decât propriile urme, nu uita, nu sunt ale tale, ci ale Fratelui tău mai mare care te poartă in braţele Sale, ca să poţi trece cu bine în clipele grele ale vieţii.

    Agneta Szekely, Turda, Transilvania de Nord

    Fratele mai mare - 2016. Mă numesc Szekely Agneta, am 95 de ani şi locuiesc în localitatea Turda, judeţul Cluj. M-am născut într-o familie cu patru copii, iar mama a fost adventistă de ziua a şaptea timp de şaizeci de ani. Ca moştenire, i-am cerut mamei mele Biblia ei. La început, ea m-a întrebat: „La ce să-ţi folosească ţie Biblia, pentru că văd că...
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Podul

    Ce călătorie minunată putem avea atunci când suntem în contact direct cu Dumnezeu și când avem încredere în conducerea Lui zilnică! „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit” (Psalmii 55:22).

    Mă auzi?

    Tu Îl asculți pe Dumnezeu atunci când El te îndeamnă să urmezi căile Lui de-a lungul zilei? El așteaptă ca tu să-I răspunzi. Dar mai așteaptă și altcineva: beneficiarul binecuvântării. Răspunzând astăzi îndemnului lui Dumnezeu din inima ta, pentru cine vei putea fi o binecuvântare?

    Cea mai dragă mamă

    Îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru binecuvântări. Casa mi-este binecuvântată. Eu sunt binecuvântată și foarte favorizată de Dumnezeul Preaînalt. Mulțumesc, Doamne, pentru binecuvântarea mamelor noastre!

    Pace în mijlocul furtunii

    În acea noapte a venit uraganul. M-am mirat că am dormit aproape tot timpul. Am experimentat o pace extraordinară în mijlocul furtunii.

    Publicate astăzi

    Umflăturile de aur

    Dacă vrei să nu te îngrijoreze Cuvântul lui Dumnezeu, nu face din citirea lui o raritate, un eveniment; citește zilnic, uneori mai mult, alteori mai puțin, dar fă efortul să citești zilnic. Vei găsi cele mai potrivite promisiuni ale lui Dumnezeu, vei descoperi mustrări sau avertismente. Pentru cineva care citește în mod constant Scriptura, ea nu va deveni o sursă de frică, ci de încurajare și, mai mult decât atât, ea va fi o călăuză foarte sigură prin deciziile vieții.

    Podul

    Ce călătorie minunată putem avea atunci când suntem în contact direct cu Dumnezeu și când avem încredere în conducerea Lui zilnică! „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit” (Psalmii 55:22).

    Un duh de putere

    În caz de timiditate, de lipsă de motivație sau de oricare altă barieră ai putea întâlni, Domnul este gata să-ți dea puterea de a rezolva lucrurile. El îți dă puterea dragostei și a unei minți sănătoase și echilibrate pentru a lua cele mai bune decizii. Fie ca Domnul să-ți dea aceste daruri chiar astăzi!

    Ștafeta credinței

    Tată ceresc, condu-ne acasă la Tine, alături de familiile noastre, generație lângă generație! PROVOCARE: Ia-ți în mod regulat timp să le povestești copiilor și nepoților tăi experiențele din viața ta în care ai avut parte de călăuzirea lui Dumnezeu!

    A pogány hatalom pompája

    „Mert lesz idő, amikor az egészséges tudományt el nem szenvedik, hanem a saját kívánságaik szerint...