Articolul precedentLucifer desconspirat
    Articolul următorAfacere de familie

    Chemarea (I)

    Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!…” (Isaia 30:21p.p.)

    „De ce trebuie să meargă ea chiar la capătul pământului? Nu sunt oare destui oameni sărmani aici?” Deşi încercam să nu mă las descurajată, întrebarea iscoditoare mă urmărea…

    În ultimul an de liceu, am simţit pentru prima dată în mod profund inutilitatea vieţii pe pământ, a vieţii trăite fără un scop deosebit. Chiar atunci am găsit şi soluţia: trăirea vieţii în folosul altora, dar nu prin acţiuni filantropice simple, comune, ci prin fapte născute din Dumnezeu şi ghidate de El. M-am simţit deznădăjduită atunci – mi-am dat seama că relaţia mea cu Cel ce putea să mă ajute era de suprafaţă şi că fără o reală îmbunătăţire a acesteia nu voi reuşi…, dar Dumnezeu deja începuse să lucreze în mine şi cu mine.

    În timpul conservatorului, deşi făceam câte ceva „pentru Domnul”, am simţit din nou nevoia de o activitate constantă. M-am rugat şi, după două săptămâni, a venit propunerea pe care am acceptat-o imediat: voluntar la Sola Scriptura. Această activitate mi-a statornicit dorinţa de a gândi, a vorbi şi lucra in direcţia lucrurilor lui Dumnezeu. În anul de după terminarea facultăţii, am ales să-i caut pe cei sărmani. Daca ar fi să compar acel an cu următorii trei în care am profesat într-o şcoală de stat, pot spune că, deşi eram strâmtorată financiar, faptul că trăiam plănuind cum să-i ajut pe oameni îmi dădea satisfacţii cum nu aş fi putut primi având oricare altă preocupare. De-a lungul celor trei ani în învăţământ nu am pierdut contactul cu oamenii pe care îi cunoscusem în timpul voluntariatului, dar vizitele şi ajutorul pe care încă îl dădeam au început să nu-mi mai fie de ajuns… Am înţeles atunci o altă chemare.

    Mi-am concentrat atenţia asupra unei categorii de copii: cei fără părinţi. M-am uitat în jur şi mi-am dat seama că nu prea este nevoie de mine aici. Unde sunt acei copii? Am început să caut şi să mă rog, dar timpul trecea, iar eu rămâneam tot legată de îndatoririle obişnuite ale vieţii. Atunci am hotărât să cer mai insistent, să pun deoparte un timp din zi doar pentru această problemă în rugăciune. După nici două săptămâni a venit răspunsul prin-tr-o vizită a unui pastor angajat în misiunea externă. L-am întrebat unde sunt copiii fără părinţi care au nevoie de mine. Pastorul mi-a vorbit despre un proiect în Namibia, ţară din sudul Africii, pentru care aş fi potrivită. Am fost mult încurajată. De atunci am urmărit cu interes mersul proiectului despre care mi s-a vorbit, aşteptând cu nerăbdare timpul meu.

    „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde…” (Ieremia 33:3), spune Dumnezeu – în orice situaţie!

    Diana Nădăşan, Transilvania de Sud

    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Un uragan și o minune – partea 2

    Dumnezeu a promis să restaureze, să reconstruiască și să refacă. El are puterea de a da o viață nouă visurilor tale ofilite, vieții tale distruse. Amintește-ți ce a făcut El pentru noi după uraganul Maria. Și tu poți trăi o așa minune.

    Un uragan și o minune – partea 1

    Uraganul Maria a trimis valuri de apă care se strecurau în orice crăpătură, udând paturile, canapelele și covoarele, în timp ce noi ne căutam adăpost, rugându-ne pentru viața noastră în baie, sub chiuvetă și în dulapuri – rugându-ne chiar și când sunetele de afară ne anunțau că uraganul mai smulsese un acoperiș și îl izbise în fereastră. Orele nesfârșite s-au întins până s-a crăpat de ziuă. Potolește vânturile, Doamne, ne rugam noi, și fă ca furtuna să înceteze!

    Discuția de la prânz

    Isus este la fiecare masă cu tine. El cântă cu vocea și la instrumente; El folosește pe oricine. Calitățile sonice ale vocii și ale pianului vor atrage bărbați și femei să Îl cunoască pe Împăratul nostru care Se întoarce curând.

    Acele lecții importante

    Haideți să stăm la picioarele Lui și să bem din fântâna vieții veșnice, lăsând-o să ne potolească sufletul și să ne întărească în fiecare zi credința. Lecțiile pe care le învățăm, Dumnezeu știe, ne vor ajuta să devenim o versiune mai bună a noastră după ce le-am învățat.

    Publicate astăzi

    Luna când începe școala

    Dacă ești printre cei care pot învăța mai ușor și mai mult, nu te mulțumi să aduni în palmaresul personal note bune, ci fă din capacitățile tale un atu pentru tot grupul! Ajută-i pe ceilalți să te ajungă din urmă! Vei simți mult mai multă satisfacție decât dacă o faci pe deșteptul și îi lași în urmă.

    Un uragan și o minune – partea 2

    Dumnezeu a promis să restaureze, să reconstruiască și să refacă. El are puterea de a da o viață nouă visurilor tale ofilite, vieții tale distruse. Amintește-ți ce a făcut El pentru noi după uraganul Maria. Și tu poți trăi o așa minune.

    Atacul de panică

    Îţi poţi ridica ochii spre cer şi să fii sigur că Dumnezeu te va ajuta. Cel care poate să te păzească de orice lucru rău nici nu doarme şi nici nu dormitează. „Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac”.

    Considerație

    Doamne, ajută-mă să îmi descopăr locul în lucrarea Ta și să învăț să colaborez cu frații mei! PROVOCARE: Caută o modalitate de a implica un tânăr în activitatea pe care o îndeplinești la biserică!

    Amikor már túl késő

    „Ímé, napok jőnek, azt mondja az Úr Isten, és éhséget bocsátok e földre; nem kenyér...