Articolul precedentLucifer desconspirat
    Articolul următorAfacere de familie

    Chemarea (I)

    Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!…” (Isaia 30:21p.p.)

    „De ce trebuie să meargă ea chiar la capătul pământului? Nu sunt oare destui oameni sărmani aici?” Deşi încercam să nu mă las descurajată, întrebarea iscoditoare mă urmărea…

    În ultimul an de liceu, am simţit pentru prima dată în mod profund inutilitatea vieţii pe pământ, a vieţii trăite fără un scop deosebit. Chiar atunci am găsit şi soluţia: trăirea vieţii în folosul altora, dar nu prin acţiuni filantropice simple, comune, ci prin fapte născute din Dumnezeu şi ghidate de El. M-am simţit deznădăjduită atunci – mi-am dat seama că relaţia mea cu Cel ce putea să mă ajute era de suprafaţă şi că fără o reală îmbunătăţire a acesteia nu voi reuşi…, dar Dumnezeu deja începuse să lucreze în mine şi cu mine.

    În timpul conservatorului, deşi făceam câte ceva „pentru Domnul”, am simţit din nou nevoia de o activitate constantă. M-am rugat şi, după două săptămâni, a venit propunerea pe care am acceptat-o imediat: voluntar la Sola Scriptura. Această activitate mi-a statornicit dorinţa de a gândi, a vorbi şi lucra in direcţia lucrurilor lui Dumnezeu. În anul de după terminarea facultăţii, am ales să-i caut pe cei sărmani. Daca ar fi să compar acel an cu următorii trei în care am profesat într-o şcoală de stat, pot spune că, deşi eram strâmtorată financiar, faptul că trăiam plănuind cum să-i ajut pe oameni îmi dădea satisfacţii cum nu aş fi putut primi având oricare altă preocupare. De-a lungul celor trei ani în învăţământ nu am pierdut contactul cu oamenii pe care îi cunoscusem în timpul voluntariatului, dar vizitele şi ajutorul pe care încă îl dădeam au început să nu-mi mai fie de ajuns… Am înţeles atunci o altă chemare.

    Mi-am concentrat atenţia asupra unei categorii de copii: cei fără părinţi. M-am uitat în jur şi mi-am dat seama că nu prea este nevoie de mine aici. Unde sunt acei copii? Am început să caut şi să mă rog, dar timpul trecea, iar eu rămâneam tot legată de îndatoririle obişnuite ale vieţii. Atunci am hotărât să cer mai insistent, să pun deoparte un timp din zi doar pentru această problemă în rugăciune. După nici două săptămâni a venit răspunsul prin-tr-o vizită a unui pastor angajat în misiunea externă. L-am întrebat unde sunt copiii fără părinţi care au nevoie de mine. Pastorul mi-a vorbit despre un proiect în Namibia, ţară din sudul Africii, pentru care aş fi potrivită. Am fost mult încurajată. De atunci am urmărit cu interes mersul proiectului despre care mi s-a vorbit, aşteptând cu nerăbdare timpul meu.

    „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde…” (Ieremia 33:3), spune Dumnezeu – în orice situaţie!

    Diana Nădăşan, Transilvania de Sud

    Chemarea (I) - 2016. „De ce trebuie să meargă ea chiar la capătul pământului? Nu sunt oare destui oameni sărmani aici?” Deşi încercam să nu mă las descurajată, întrebarea iscoditoare mă urmărea... În ultimul an de liceu, am simţit pentru prima dată în mod profund inutilitatea vieţii pe pământ, a vieţii trăite fără un scop deosebit. Chiar atunci am găsit...
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    SM (Sindromul Martei)

    Dumnezeu a spus că, înainte să Îl chemăm, El va răspunde. Domnul ar fi răspuns mai devreme rugăciunilor mele fierbinți, dacă m-aș fi oprit și aș fi stat mai întâi să petrec timp cu El. În schimb, am lăsat ca sindromul Martei să mă cuprindă.

    Un biscuit fără unt

    Ca un biscuit care nu merită să fie mâncat fără unt, tot astfel nicio viață nu merită să fie trăită fără Dumnezeu.

    Crainicul cu clopoțel

    Fiecăruia ni s-au dat daruri pe care să le folosim pentru Domnul. Fiecare dintre noi are nevoie să-și concentreze cele mai importante energii pentru ca darul său să le fie de folos altora. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să cercetăm Scripturile și să cerem asistența Duhului Sfânt înainte de a face greșeli.

    Dumnezeu l-a folosit pe soțul meu ca să-mi schimbe perspectiva

    Dumnezeu mi-a arătat clar că acea carte nu este despre mine, ci menirea ei este să-i ajute pe mulţi peregrini pe drumul spinos al vieții și să-I aducă Lui slavă. Îi mulțumesc Domnului pentru dragostea Lui necondiționată, pentru favoarea nemeritată și pentru harul Său minunat!

    Publicate astăzi

    Cei trei iezi

    Întreabă-te astăzi din ce categorie faci parte. Abuzezi de poziția ta? Ești un laș care doar se ascunde? Sau ai curajul să te exprimi, dar și să înțelegi când insistența este inutilă?

    SM (Sindromul Martei)

    Dumnezeu a spus că, înainte să Îl chemăm, El va răspunde. Domnul ar fi răspuns mai devreme rugăciunilor mele fierbinți, dacă m-aș fi oprit și aș fi stat mai întâi să petrec timp cu El. În schimb, am lăsat ca sindromul Martei să mă cuprindă.

    Cine este mai tare?

    Dacă ai tendinţa să te enervezi uşor, supune-te Domnului, pentru ca El să-ţi controleze firea. Fii deschis la posibilitatea de a primi ajutor profesionist, deoarece Dumnezeu lucrează adesea prin consilieri şi psihologi.

    Mi-ar plăcea ca biserica mea să iubească

    Mijlocește în rugăciune ca tinerii să cunoască iubirea divină! PROVOCARE: Exprimă-ți dragostea față de cei dragi din viața ta!

    Isten teljesebb megismerése

    „Az pedig az örök élet, hogy megismerjenek téged, az egyedül igaz Istent, és akit elküldtél,...