Chemarea (II)

    Iată, ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide. (Apocalipsa 3:8)

    După câteva încercări şi aparente eşecuri, eram foarte aproape de visul meu. Trebuia să merg la Viena pentru viză, aveam biletul de avion rezervat şi aşteptam maşina spre Austria. Acea seară mi s-a părut tare întunecoasă. Am fost cuprinsă de o teamă ciudată şi un simţământ de nevrednicie. De ce ar merge Dumnezeu cu mine? Trebuia să stau la locul meu, să am o viaţă liniştită acasă, nu să urmez un vis din altă lume. Am cerut ajutor… Mare mi-a fost uimirea şi pacea experimentată după ce privirea mi-a căzut pe câteva cuvinte din cartea lui Daniel: „Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios…” Într-adevăr, El ştie tot ce sunt, dar tot El este Cel ce a plătit iertarea.

    Teama s-a împletit cu recunoştinţa în acea noapte de călătorie, iar ajutorul pe care l-am primit, prin bunăvoinţa gazdei din Austria, potrivirea evenimentelor şi faptul că aveam acum viza de Namibia în paşaport m-au făcut sigură de autenticitatea chemării. Deşi simţeam că mă arunc în gol înspre locuri neştiute şi oameni mult diferiţi de noi, bucuria şi fascinaţia ce m-au cuprins păşind pe tărâmul Namibiei mi-au întrecut aşteptările.

    Cele opt luni în deşertul Kalahari au fost pline de experienţe inedite, iar oamenii tufişurilor m-au cucerit pe loc. Deşi am avut parte şi de neplăceri, acea perioad. Îmi rămâne în memorie ca un timp minunat în care Îi mulţumeam Domnului în fiecare zi pentru harul de a fi acolo: era un loc plin de frumuseţi sălbatice, cu oameni şi copii cărora le puteam fi de folos. De multe ori mi se părea că sunt intr-o lume ireală. Dar visul se apropia de sfârşit. Am început să întreb ce va urma.

    Din nou, rugăciuni serioase… Foarte curând, directoarea unei şcoli creştine din nordul Namibiei m-a invitat să le fac o vizită. Promitea să mă aducă la aeroport după o săptămână petrecută la ei, în regiunea Caprivi. Mi s-a părut o idee minunată. Aşa am făcut cunoştinţă cu Şcoala „God cares”, din „Paradisul namibian”, cum e numită acea zonă. După o vizită acasă, m-am întors pentru un an la acea şcoală, apoi pentru un alt an şi trei luni, iar acum urmează încă un an la aceeaşi şcoală, care creşte şi îşi îmbunătăţeşte activitatea.

    Visul de la început mi se pare acum un lucru dintre cele mai reale. Am găsit împlinire profesională, colegi care mă înţeleg şi copii pe care-i pot ajuta din plin. Dar, mai presus de toate, am găsit un loc unde totul este făcut cu dragoste de Dumnezeu, pentru oameni şi copii.

    Tu ai înţeles care este chemarea lui Dumnezeu pentru tine?

    Diana Nădăşan, Transilvania de Sud

    Chemarea (II) - 2016. După câteva încercări şi aparente eşecuri, eram foarte aproape de visul meu. Trebuia să merg la Viena pentru viză, aveam biletul de avion rezervat şi aşteptam maşina spre Austria. Acea seară mi s-a părut tare întunecoasă. Am fost cuprinsă de o teamă ciudată şi un simţământ de nevrednicie. De ce ar merge Dumnezeu cu mine? Trebuia să stau la...
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    SM (Sindromul Martei)

    Dumnezeu a spus că, înainte să Îl chemăm, El va răspunde. Domnul ar fi răspuns mai devreme rugăciunilor mele fierbinți, dacă m-aș fi oprit și aș fi stat mai întâi să petrec timp cu El. În schimb, am lăsat ca sindromul Martei să mă cuprindă.

    Un biscuit fără unt

    Ca un biscuit care nu merită să fie mâncat fără unt, tot astfel nicio viață nu merită să fie trăită fără Dumnezeu.

    Crainicul cu clopoțel

    Fiecăruia ni s-au dat daruri pe care să le folosim pentru Domnul. Fiecare dintre noi are nevoie să-și concentreze cele mai importante energii pentru ca darul său să le fie de folos altora. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să cercetăm Scripturile și să cerem asistența Duhului Sfânt înainte de a face greșeli.

    Dumnezeu l-a folosit pe soțul meu ca să-mi schimbe perspectiva

    Dumnezeu mi-a arătat clar că acea carte nu este despre mine, ci menirea ei este să-i ajute pe mulţi peregrini pe drumul spinos al vieții și să-I aducă Lui slavă. Îi mulțumesc Domnului pentru dragostea Lui necondiționată, pentru favoarea nemeritată și pentru harul Său minunat!

    Publicate astăzi

    Cei trei iezi

    Întreabă-te astăzi din ce categorie faci parte. Abuzezi de poziția ta? Ești un laș care doar se ascunde? Sau ai curajul să te exprimi, dar și să înțelegi când insistența este inutilă?

    SM (Sindromul Martei)

    Dumnezeu a spus că, înainte să Îl chemăm, El va răspunde. Domnul ar fi răspuns mai devreme rugăciunilor mele fierbinți, dacă m-aș fi oprit și aș fi stat mai întâi să petrec timp cu El. În schimb, am lăsat ca sindromul Martei să mă cuprindă.

    Cine este mai tare?

    Dacă ai tendinţa să te enervezi uşor, supune-te Domnului, pentru ca El să-ţi controleze firea. Fii deschis la posibilitatea de a primi ajutor profesionist, deoarece Dumnezeu lucrează adesea prin consilieri şi psihologi.

    Mi-ar plăcea ca biserica mea să iubească

    Mijlocește în rugăciune ca tinerii să cunoască iubirea divină! PROVOCARE: Exprimă-ți dragostea față de cei dragi din viața ta!

    Isten teljesebb megismerése

    „Az pedig az örök élet, hogy megismerjenek téged, az egyedül igaz Istent, és akit elküldtél,...