Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. (1 Petru 2:12)
Unul din scopurile vieţii creştinului este să descopere caracterul lui Dumnezeu şi, astfel, să-i determine pe cei necredincioşi să-şi cerceteze relaţia cu El. Remarcând caracterul nobil al creştinului autentic, ei vor avea motive suficiente „să slăvească pe Dumnezeu”. Cea mai bună cale prin care ei pot face lucrul acesta este să se supună harului şi puterii divine de a transforma caracterul.
Ştiu sigur că a venit ziua cercetării, da. Îmi place să vă povestesc o experienţă cu o colegă de serviciu. În urmă cu aproximativ patru ani, i-am dăruit fiecărei colege un devoțional pentru femei. Am trăit cu impresia că ele nu au fost citite. Într-o gardă la serviciu, o infirmier. Îmi mărturisea: „Cândva ne-ai dat câte un devoțional pentru femei. Anul acesta, n. Îmi dai nimic?” I-am explicat că situaţia mea financiară este rea, având datorii şi copil la facultate. Dar pentru tine, pentru că îţi doreşti, voi face chiar acum o comandă pentru devoțional. Mi-a spus că eu i-am mai dat şi cartea Calea către Hristos şi a citit-o. Într-o singură noapte. În urma evanghelizării ţinută de Doug Batchelor, a citit într-o gardă cartea Cel mai bogat om din peşteră. A început să studieze Sfânta Scriptură şi, pentru noul an, îşi doreşte să se lase condusă de Cuvântul lui Dumnezeu. Îmi place cum abordează fiecare subiect care o frământă şi vreau să-i fiu de folos.
„Cât de solemn este gândul acesta! Zi după zi, trecând în veşnicie, duce cu ea povara rapoartelor pentru cărţile din ceruri. Cuvintele odată rostite şi faptele odată făcute nu mai pot fi retrase. Îngerii au înregistrat atât binele, cât şi răul. Cuceritorul cel mai puternic de pe pământ nu poate chema înapoi nici măcar raportul unei singure zile. Faptele noastre, cuvintele noastre, chiar şi cele mai ascunse motive, toate au greutatea lor în hotărârea viitorului nostru, pentru fericire sau nenorocire. Deşi pot fi uitate de noi, ele vor da mărturie pentru îndreptăţirea sau pentru condamnarea noastră”. (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 400)
Dacă pentru o carte a stat o noapte să o citească, astăzi, la început de an, ar fi bine să ne unim în rugăciune să putem dărui mai multe cărţi, ca oamenii să-L slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării, adică să recunoască înţelepciunea şi puterea Lui, pe care le văd reflectate în viaţa creştinilor.
Ancuţa Maria, Roman, Moldova
