Articolul precedentO pâine întreagă în schimb
    Articolul următorEvenimentul de la Betleem

    Cu Isus în şcoala suferinţei

    Domnul îl sprijină când este pe patul de suferinţă; îi uşurezi durerile în toate bolile lui. (Psalmii 41:3)

    Totul a început în anul 2000, când soţul meu a fost diagnosticat cu insuficienţă renală cronică. Doi ani a făcut tratamente pentru a întârzia dializa, dar din ianuarie 2003 nu s-a mai putut face nimic şi a trebuit să treacă pe aparate. Patru ani a făcut tratament la Arad, unde a contractat şi o hepatită C; apoi l-am mutat la Deva, unde a mai făcut tratament şase ani.

    Totul mergea bine, soţul mergea singur şi se simţea relativ bine. În relaţia cu Dumnezeu se părea că stăm bine: mergeam regulat la biserică, dădeam zecimea…

    În ianuarie 2013, dintr-odată, soţului i-a fost foarte rău în timpul dializei şi, de atunci, a trebuit să-l însoţesc de trei ori pe săptămână la tratament. Medicul a spus că a avut o cădere de calciu şi o cădere nervoasă şi m-a trimis cu el la psihiatru. A urmat tratamentul prescris şi s-a echilibrat… În data de 8 martie, tot în timpul dializei, i s-a făcut rău, a avut o prăbuşire de tensiune; a fost conectat la aparate şi i s-a dat tratament adecvat. Din acel moment, a avut dificultăţi la vorbire şi nu a mai avut stabilitate la mers. I-am făcut investigaţiile necesare, iar RMN-ul a arătat multe mici accidente vasculare cerebrale; în plus, avea şi o hemoragie cerebrală. Din zi în zi, se simţea tot mai rău; partea stângă îi era paralizată complet şi vorbirea îi era afectată, nu-l mai puteam înţelege.

    De aici începe legătura noastră cu Dumnezeu. Ne-am dat seama de dependenţa noastră de El, de cât de slabă era credinţa noastră şi câtă nevoie aveam de o reformă în viaţa noastră. Cântam şi mă rugam dimineaţa şi seara la patul soţului şi strigam la Dumnezeu pentru vindecarea lui. Dar El avea alt plan cu noi.

    De câte ori mergeam la spital, eu le vorbeam bolnavilor şi însoţitorilor despre Dumnezeu, despre iubirea Lui, despre jertfa şi iertarea Lui. Le-am oferit celor ce doreau cartea Tragedia veacurilor, le-am cântat şi i-am încurajat. Soţul meu, cât mai putea vorbi, se ruga permanent şi spunea mereu că-L iubeşte pe Isus.

    M-am rugat luni de zile împreună cu biserica pentru vindecarea lui, dar Domnul nu ne-a răspuns aşa cum doream noi. Împreună am spus: „Facă-se voia Ta!” Cu mine şi-a împlinit făgăduinţa din Psalmii 50:15: „Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi.” După un an de suferinţă şi dureri, soţul meu a trecut la odihnă. Aştept cu dor şi doresc să fiu pregătită pentru venirea Domnului, când vom fi împreună pentru totdeauna. Amin! Vino, Doamne Isuse!

    Violeta Popa, Săvărşin, Banat

    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Legătura

    Cred cu tărie că trebuie să rămânem legate de Dumnezeu și unele de altele. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest devoțional care ne ajută să fim sincere unele cu altele și să creăm o legătură între noi!

    Rebeca

    Dacă Isus ar fi fost pe plajă în ziua aceea – sau este în casa ta astăzi sau a fost în biroul tău ieri – cred că i-ar spune fiecărei „fete” dinăuntrul tău: „Mângâiați-vă una pe alta, fiica mea. Întăriți-vă, în loc să vă doborâți! Vocea ta frumoasă poate să aducă bucurie, nu întristare.”

    O fericire mai mare

    Tatăl nostru din ceruri nu a așteptat nimic în schimb atunci când L-a dat pe Fiul Său pentru noi. Singurul lucru pe care îl cere este să alegem să Îl iubim și să Îl ascultăm. El este atât de bun, încât ne-a dat dreptul să alegem dacă vrem să Îi slujim sau nu.

    În siguranță în mâna Sa – partea 2

    Cuvintele de demult ale mamei chiar ni se aplică tuturor: „Ai fost salvată cu un scop; Dumnezeu are un plan pentru tine.” În ziua aceea mi-am amintit din nou că El veghează cu credincioșie asupra noastră.

    Publicate astăzi

    Despre numai zece oameni

    La o relație de adevărată prietenie cu Dumnezeu nu se ajunge din întâmplare, sau ferindu-ne cu groază de mânia Lui, ori făcând din obligație lucruri. Prietenia este un exercițiu al cunoașterii; este nevoie să citim despre El, să-L căutăm în natură și să simțim în rugăciune apropierea Lui.

    Legătura

    Cred cu tărie că trebuie să rămânem legate de Dumnezeu și unele de altele. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest devoțional care ne ajută să fim sincere unele cu altele și să creăm o legătură între noi!

    Rugăciunea pentru duşmani

    Dacă ai şi tu pe cineva care ţi-a greşit, îţi propunem astăzi să te rogi pentru acea persoană. Imaginează-ţi că este foarte serios mustrată de conştiinţă, dar îi lipseşte curajul să-ţi ceară iertare. Roagă-te, iubeşte şi binecuvântează! Nu pierde ocazia de a-i face bine!

    Să nu îi pierdem!

    Doamne, dă-ne disponibilitatea să îi înțelegem pe tineri și înțelepciunea și priceperea de a le oferi programe publice încântătoare la biserică! Provocare: Ia-ți timp să vorbești cu un tânăr despre lucrurile care îi plac sau nu în cadrul programelor oferite de biserica ta! Și, atât cât ține de tine, fă din ea un loc în care tinerii să vină cu drag!

    Az igazak elváltozása

    „Mert maga az Úr riadóval, arkangyal szózatával és isteni harsonával leszáll az égből: és feltámadnak...