Fii deschizătoare de drumuri

    Croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătâ să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. (Evrei 12:13)

    Zvâcul ce m-a determinat să-mi supun o parte însemnată a fiinţei mele ideii de dreptate a avut loc în 2006. Cu o picătură de bine, năzuiam să contribui la arcada justiţiei întinsă peste timp.

    Aşa se face că am păşit pe treptele baroului din judeţul meu, Prahova. Bineînţeles, după adâncirea consecventă în aproximativ patru mii de pagini, trebuia să parcurg cinci probe. La începutul examinării, rezultatul a fost neaşteptat de bun. După primele două probe, când eram entuziasmată, am primit vestea că nu putem susţine în altă zi o probă ce era fixată sâmbăta. Împreună cu mine mai era o colegă adventistă. Ne-am descărcat tot arsenalul de insistenţe, legi şi articole în vigoare, dar toate s-au izbit de un zid. Mă aşteptam ca acei oameni să fie santinelele legii ce respectă libertatea religioasă. însă ne-au imputat faptul că era o premieră ceea ce solicitam noi şi că în toţi anii s-a desfăşurat o probă sâmbăta. Aşadar, a fost un „nu” declarat.

    Din cauza fluctuaţiilor emoţionale – întâi note bune, după care am avut parte de o astfel de veste -, nu m-am mai prezentat la următoarele probe, fapt total neinspirat, pentru că, mai apoi, examinatorii s-au răzgândit; au fost de acord să vină special într-o altă zi, lucru de care a beneficiat colega mea, întrucât ea nu capitulase.

    Un an mai târziu, m-am prezentat la acelaşi examen, unde am fost întâmpinată cu zâmbete din partea aceloraşi examinatori. Stabiliseră tot sâmbătă o probă, dar m-au liniştit de la început, spunându-mi că o voi da în altă zi. La proba cu pricina, unul dintre examinatori mi-a declarat că este ultima dată când se fixează o probă sâmbăta. M-a emoţionat foarte mult hotărârea lor în privinţa aceasta şi m-am bucurat pentru acei adventişti care vor să acceadă în avocatură, neştiind că vor fi chiar fraţii mei. După doi ani, fraţii mei mai mici s-au prezentat la examen şi nicio probă n-a fost stabilită sâmbăta, precum spusese.
    Au trecut şapte ani de când sunt chemată să slujesc ca o femeie puternică, imparţială, care poart. Într-o mână o spadă cu vârful în jos, iar în cealaltă – balanţa, echilibrând mereu cele două talere. Şi tot pe tărâmul juridic, mi-am întâlnit sufletul-pereche, cu care împărtăşesc şi acelaşi crez religios.

    Dragele mele, noi nu trăim la întâmplare. Tot ceea ce spunem şi înfăptuim produce un ecou în viaţa semenilor noştri. Dumnezeu vrea să ne ajute să luăm o poziţie hotărâtă de partea binelui, pentru ca alţii să păşească pe poteci deja bătătorite poate cu lacrimi, până atunci. El are nevoie de tine!

    Laura Manciu, Buzău, Muntenia

    Fii deschizătoare de drumuri - 2016. Zvâcul ce m-a determinat să-mi supun o parte însemnată a fiinţei mele ideii de dreptate a avut loc în 2006. Cu o picătură de bine, năzuiam să contribui la arcada justiţiei întinsă peste timp. Aşa se face că am păşit pe treptele baroului din judeţul meu, Prahova. Bineînţeles, după adâncirea consecventă în aproximativ patru mii de pagini, trebuia să...
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Credință și ascultare

    Ascultarea credincioasă a poruncii lui Dumnezeu a avut ca rezultat binecuvântarea promisă.

    Crede și nu te îndoi niciodată!

    Câteva săptămâni mai târziu, El a trimis un cec pe care nu îl așteptam. Dumnezeu Își ține făgăduințele, însă noi suntem „puțin credincioși”!

    Câmpul misionar de acasă

    Când folosim compasiunea blândă și când înțelegem cine sunt copiii noștri, avem ocazia să îi cunoaștem și să îi iubim și, astfel, să le arătăm cine este Isus. Mă rog ca Dumnezeu să vă binecuvânteze în mod bogat câmpul misionar, pentru veșnicie, iar copiii să poată spune: „Îl cunosc pe El!”

    Domnul poartă de grijă

    Data viitoare când vei avea de înfruntat o încercare, nu te gândi prea mult la multiplele căi prin care ai putea eșua. În schimb, roagă-te lui Dumnezeu pentru succes. El nu este niciodată prea ocupat să ne audă rugăciunile și este gata să intervină, dacă Îl rugăm.

    Publicate astăzi

    Primele cinci minute contează

    Un creștin este o emblemă pentru familia lui Hristos. Prin urmare, nu se cuvine să transmitem un aer primitiv și să-i îndemnăm pe ceilalți la dispreț și prejudecată. Îi datorăm Mântuitorului nostru o reprezentare onorabilă, iar nouă, o imagine atrăgătoare, ca o chemare fără cuvinte spre un mod de viață frumos și curat.

    Credință și ascultare

    Ascultarea credincioasă a poruncii lui Dumnezeu a avut ca rezultat binecuvântarea promisă.

    Sclav

    Ca și Iosif, s-ar putea să nu înțelegi de ce se întâmplă anumite lucruri în viața ta. Dar ai face foarte bine dacă ai adopta aceeași atitudine de supunere față de Dumnezeu, iar El îți va aduce o victorie adevărată.

    Eroii din cotidian

    Doamne din cer, pune în sufletul nostru dorința sinceră de a insufla respect pentru părinți în copiii bisericii noastre! PROVOCARE: Ia-ți timp pentru a le povesti în Sabat copiilor bisericii impactul pe care părinții lor l-au avut asupra comunității sau localității voastre!

    Látvány, hanghatások és bűnözés

    „Nem vetem a szemem hiábavaló dologra; a pártoskodók cselekedetét gyűlölöm: nincs köze hozzám. A csalárd...