Isus le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” (Luca 9:13 p.p.)
Mulţi cred că ar fi un mare privilegiu să viziteze locurile unde a trăit Hristos pe pământ, să-şi poarte paşii pe unde a mers El… Dar nu este nevoie să mergem la Nazaret… Putem găsi urmele Lui lângă patul celui bolnav, în colibele sărăciei, pe străzile prea aglomerate ale marilor oraşe, oriunde inima omului are nevoie de mângâiere. Făcând aşa cum a făcut Isus când era pe pământ, vom merge pe urmele Lui.” (Ellen G. White, Sfaturi pentru o slujire creştină eficientă, p. 203)
Era aproape seară când am simţit îndemnul să merg împreună cu soţul în vizită la o bătrână, soră din biserică, care era aproape oarbă şi locuia la o distanţă de o oră şi jumătate de mers pe jos. Am ajuns la uşa ei la ora 20:45. Era deja în cămaşă de noapte, aşa că i-am dat o sacoşă cu mâncare şi am plecat repede. Când ne-am întâlnit la biserică, mi-a povestit ce s-a întâmplat în acea seară. Avea în vizită o femeie din satul ei natal, care nu era din biserică şi cu care împărţise cina în acea seară. De fapt, nu avusese decât un colţ de pâine pe care îl oferise musafirei, iar apoi se culcaseră. După ce noi am plecat, a invitat-o pe musafira ei din nou la masă, spunându-i că Domnul ne-a trimis să le ducem de mâncare. Au mâncat, apoi sora noastră i-a vorbit despre Dumnezeu, despre bunătatea Sa şi despre modul în care El Se îngrijeşte de copiii Lui.
Când am aflat, am plâns de bucurie, mulţumindu-I lui Dumnezeu că I-am ascultat glasul fără să mă scuz (,,că e târziu”, „că e departe” etc.).
Ce favoare avem să călcăm pe urmele lui Isus, să fim ca El, dovezi vii ale dragostei lui Dumnezeu.
În Efeseni 2:10, ni se spune: „Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” Domnul să ne ajute să alegem să umblăm în ele. Iată cum priveşte Cerul atitudinea noastră:
„Fiecare faptă de dreptate, de milă şi de binefacere produce în cer o melodie. Tatăl, de pe tronul Său, îi vede pe cei care fac aceste fapte de îndurare şi-i socoteşte printre cele mai preţioase comori ale Lui. «Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu.» Fiecare faptă de milă faţă de cei care suferă este privită ca şi cum e făcută pentru Isus. Când îi ajuţi pe cei săraci, când simpatizezi cu cei îndureraţi şi asupriţi şi te împrieteneşti cu cei orfani, te afli într-o mai strânsă legătură cu Isus.” (Ibidem, p. 205)
Vă invit astăzi să fim răspunsul lui Dumnezeu la nevoile semenilor.
Mimi Popa, Banat
