Mă bucur în Domnul şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu, căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii… (Isaia 61:10)
Două picături imense de rouă cristalină se rostogoleau pe faţa tristă a copilului.
Acum… ce-o să mă fac? îşi şterse pe furiş lacrimile cu mâneca. Foaia albă pe care o primise la începutul orei zăcea în faţa lui plină de pete, ştersături, litere strâmbe, cuvinte ilizibile, iar un colţ era deja rupt. Ce va spune doamna? O privi pe furiş. Ştia că e bună şi răbdătoare, dar acum era prea de tot! Îşi amintea că îl învăţase să păstreze foaia curată, să scrie ordonat şi citeţ, să aibă grijă să nu îndoaie colţurile… Nu-i ascultase sfaturile!
Deodată, o simţi lângă el. Inima începu să-i bată nebuneşte! Ridică spre ea ochi rugători şi plini de lacrimi. O singură privire şi învăţătoarea l-a înţeles. Se aplecă asupra lui cu bunătate şi îl mângâie uşor. Apoi, fără cuvinte de dojană, îi spuse că îi va schimba foaia cu una nouă, curată.
„Dar, adaugă ea, trebuie să-ţi aminteşti tot ce te-am învăţat, pentru ca foaia ta să devină o bucurie pentru ochi şi o plăcere pentru suflet. Ori de câte ori ai nevoie de sfatul meu, voi fi lângă tine şi te voi ajuta. Curaj, ştiu că poţi şi vei reuşi!”
ACUM…, şi nu la sfârşitul vieţii, trebuie să ne oprim şi să analizăm viaţa noastră, care este ca o coală de hârtie imaculată primită de la Tatăl nostru, pe care am întinat-o cu multele noastre păcate. Ne regăsim păcătoşi, pierduţi, murdari, apăsaţi de griji şi regrete, fără speranţă, fără a şti cum să procedăm mai departe şi vărsăm lacrimi amare.
Dar există o veste bună: Învăţătorul nostru, Domnul Hristos, ne poate ajuta. El, cu puterea Lui cea mare şi prin jertfa Sa pe cruce, ne oferă o filă nouă, curată – o viaţă nouă şi haina neprihănirii Sale, dacă îl rugăm.
Însă mai departe depinde de mine dacă păstrez haina curată sau nu. Şi iarăşi Isus, în bunătatea şi dragostea Sa cea mare, nu mă lasă singură. Mi-a făgăduit că nicio problemă nu este prea mică sau prea mare pentru a o aduce în faţa Domnului în rugăciune.
Draga mea surioară, indiferent de starea în care te afli acum, de necazurile prin care treci, de dezamăgirile pe care le resimţi, vino la picioarele Domnului şi predă-I Lui problemele tale şi viaţa ta. La El avem scăpare, „fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (loan 3,16). Numai aşa viaţa ta va fi o bucurie pentru ochi şi o plăcere pentru suflet. Nu-i aşa că e o perspectivă luminoasă?
Mihaela Zaluschi, Suceava, Moldova
