Cereţi, şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte, şi celui ce bate i se deschide. (Matei 7:7,8)
Era început de februarie 2011. România simţea din plin efectele crizei financiare care se abătuse cu câţiva ani în urmă peste ţările civilizate ale lumii. Simţeam acelaşi lucru şi eu în mica afacere pe care o am împreună cu soţul meu. Intrările erau sub nivelul cheltuielilor de întreţinere a firmei. Îngrijorarea începuse să se cuibărească în sufletul meu, dar, fiind o fire luptătoare care nu se lasă învinsă uşor, am pus problema în mâna lui Dumnezeu. Zilele treceau din ce în ce mai greu, când în fiecare seară îmi întrebam soţul:,,A mai venit ceva de lucru?”, iar el îmi răspundea cu acelaşi refren: „Nimicuri”, adică prea puţin pentru nevoile noastre.
Din experienţa pe care o am de-a lungul vieţii, am învăţat că nici reclama, nici propria publicitate nu-ţi aduc profit, ci numai binecuvântarea lui Dumnezeu, Stăpânul tuturor lucrurilor şi al tuturor oamenilor. De atâtea ori am văzut cum în situaţii de criză Tatăl ceresc ne trimitea de lucru şi colaboratori noi. Consider a fi total nepotrivit să-mi fac clienţi, luând legătura cu diverse persoane din domeniul în care lucrez, prezentându-le un preţ mai mic şi, implicit, determinându-i să-mi dea mie de lucru, rupând astfel relaţiile de colaborare cu alţi colegi de breaslă.
Cunoscând foarte bine făgăduinţa de mai sus, cea din Matei 7:7,8, am pus-o în practică, cerându-I stăruitor de lucru. Credeţi că a venit de lucru? Nu. Dar mi-a venit în minte ideea de a investi într-o tehnică nouă, lansând pe piaţă un produs care nu există în oraşul meu. Dar cum să-i spun soţului de idee, căci investiţia întrecea cu mult posibilităţile noastre financiare, iar creditul sau ratele nu încăpeau în mintea noastră.
I-am prezentat visul meu lui Dumnezeu şi I-am spus că, dacă acest gând era de la El, să mă ajute să îl aduc la îndeplinire. Dumnezeu a condus lucrurile providenţial, aducând circumstanţele favorabile pentru a prezenta planul meu soţului, dar şi unor viitori colaboratori, care s-au arătat interesaţi de idee. Am achiziţionat noua tehnologie din SUA la jumătate din preţul cu care se livra pe piaţa din România şi Tatăl ceresc mi-a dat şi resursele financiare în acest scop, fără să fac vreun împrumut şi chiar fără să mă ating de micile economii pe care le aveam. Mi-am scos investiţia în cinci luni şi nu regret curajul de a investi în timp de criză.
„Dacă-i lipseşte cuiva înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată” (Iacov 1:5).
Mihaela Roxana Balogh, Sfântu Gheorghe, Transilvania de Sud
