Surpriza de la urmă

Eu strig cu glasul meu către Domnul şi El îmi răspunde din muntele Său cel sfânt. (Psalmii 3:4)

Doamne, ştii că am mare nevoie măcar de o pereche de pantofi şi mai ştii că ori de câte ori am fost prin magazine în ultimul timp, ba nu am găsit mărimea, ba nu mi s-a potrivit modelul, ba aveau defecte de calitate… Tu ştii care sunt nevoile mele şi îmi cunoşti gusturile. Te rog frumos, ajuta-mă să găsesc o pereche de pantofi comozi şi convenabili ca preţ… Te mai rog ceva. Ajută-mă să nu mă las dominată de supărare în cazul în care răspunsul Tău va fi diferit de cel pe care-1 aştept. Amin.”

Am început să colind magazinele din oraş. Din primul magazin am ieşit dezamăgită. Nu am găsit mărimea mea la niciunul dintre modelele care îmi plăceau. În următoarele magazine în care am intrat, am găsit mărimea, dar modelele nu erau pe gustul meu. Mi-am amintit o vorbă pe care tatăl meu mi-o spunea adesea şi anume că, dacă nu alegi când ai de unde, ajungi să culegi ce rămâne după alţii. Eram nemulţumită şi derutată în acelaşi timp.

De același autor

Noi perspective

Am hotărât să intru în fiecare magazin de pe centru. În ultimul magazin pe care îl aveam la dispoziţie am găsit o pereche de pantofi care îmi veneau destul de bine. Înainte de a-i plăti, am decis să îi mai verific o dată. Imediat m-am schimbat la faţă când pe tocul unuia am observat o mică zgârietură. Am ieşit din magazin nemulţumită şi aproape supărată pe Dumnezeu. Am şi sunat-o pe mama să mă plâng. Dar în timp ce vorbeam cu ea, o voce interioară părea să-mi şoptească: Ar fi bine să treci strada. Vizavi este un magazin. E bine să încerci… Era cât pe ce să mă împotrivesc, dar îndemnul persista. Aşa că am trecut strada. Am intrat în magazin supărată şi neîncrezătoare. „Bună ziua. Caut o pereche de pantofi…” „Tocmai am primit marfă. Am cinci modele de pantofi – mărimea dumneavoastră. Priviţi… Trebuie să vi se potrivească vreuna…” O bucurie tainică mi-a cuprins inima în timp ce vânzătoarea aşeza pantofii pe tejghea. Era o pereche mai frumoasă ca alta şi una era albă, aşa cum de mult mi-am dorit să am. Am cumpărat în ocazia aceea trei perechi de pantofi. Am ieşit din magazin cu inima veselă. Doamne, mi-ai dat mai mult decât am cerut. A meritat să aştept… Nu sunt vrednică. Mulţumesc!

Draga mea, sunt convinsă că ai şi tu anumite nevoi… Sunt mici? Sunt mari? Ştii deja că El le cunoaşte. Te sfătuiesc să apelezi la El pentru ajutor. Poate că răspunsul nu va veni atât de repede cum te aştepţi, dar va veni cu siguranţă la timpul potrivit. Ai încredere în Dumnezeu şi lasă-L să te surprindă. Ce spui? Accepţi provocarea?

Cristina Potocian Băndean, Transilvania de Nord

Comentariile sunt închise

Surpriza de la urmă 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.