Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta. (Psalmii 119:11)
Când eram tânără, nu apreciam cartea de căpătâi, Biblia. Aveam acasă o bibliotecă plină cu sute de romane şi citeam până noaptea târziu. împreună cu mama, tata şi cele trei surori ale mele, practicam religia ortodoxă, mergând la biserică, ascultând predici, rugându-ne. Mama ne-a învăţat să ne rugăm, rugăciuni de care-mi amintesc şi astăzi.
Într-o zi, sora mea mai mare mi-a dat un telefon prin care mă informa că a luat o decizie pentru care toată lumea este împotriva ei. Mă gândeam la ceva rău…, dar mare mi-a fost mirarea când ea mi-a povestit cu multă bucurie experienţa studiului Bibliei, a pocăinţei şi a botezului în Biserica Adventista de Ziua a Şaptea. Chiar dacă nu ştiam nimic despre această biserică, am asigurat-o că o iubesc la fel de mult şi că respect alegerea ei.
Peste câţiva ani, sora mea m-a sunat şi mi-a adus la cunoştinţă că la Casa de Cultură din oraş va fi un program de evanghelizare cu un pastor din SUA, care va prezenta din Biblie adevărata zi de odihnă. Ea m-a rugat să vin măcar o seară şi, dacă nu-mi place, să nu mai vin. Apoi mi-a explicat că în fiecare seară cei din sală pot pune întrebări prin bileţele care urmează să fie puse într-un coşuleţ şi se va face extragerea la finalul fiecărei prelegeri. Cei ale căror bilete vor fi trase vor primi o carte sau o Biblie.
Acasă am îngenuncheat şi L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea un semn: numele meu să fie extras în prima seară şi să primesc acea carte care va pune adevărul în lumină (aveam de gând să merg numai o dată). Doream să ştiu totuşi dacă într-adevăr ziua de odihnă este sâmbăta, şi nu duminica.
La sfârşitul programului, o fetiţă a urcat cu coşuleţul în care erau bileţelele cu numele participanţilor şi a extras unul. Mare mi-a fost uimirea când s-a citit numele şi cartea ce era oferită. Numele era chiar al meu, iar cartea era chiar Biblia. Primisem un semn şi un răspuns la sincera mea rugăciune! Primisem lumina din Cuvântul lui Dumnezeu! Am continuat să merg în fiecare seară la evanghelizare, am continuat studiul şi apoi m-am botezat în Biserica Adventistă. Lumina din Biblia primită mi-a călăuzit paşii pe drumul vieţii. Ori de câte ori nu vedeam soarele, Dumnezeu îmi amintea că soarele este acolo după nori, chiar dacă eu nu-l vedeam.
Vă îndemn şi pe voi, dragi cititoare, să nu vă lăsaţi doborâte de întunericul care apare pe cărarea vieţii, ci să căutaţi lumina care vine de la Domnul Isus. El a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12).
Lenuţa Bularca, Sânnicolau-Mare, Banat
