Netezeşte calea Ta sub paşii mei

Recunoaşte-L în toate căile tale şi el îţi va netezi cărările. (Proverbele 3:6)

Pe cărarea tinereţii e bine să ne aducem aminte de Creatorul nostru, să ne bucurăm şi să fim cu inima veselă, să ne împodobim omul ascuns al inimii cu un duh de dragoste şi blândeţe, rămânând smeriţi şi ascultând de Cuvântul lui Dumnezeu. Iar prin rugăciune, vom fi păziţi de atacurile aprige ce vin din partea celui rău, care au drept scop pierderea noastră.

Din dorinţa de a asculta glasul Creatorului chiar şi atunci când părea că a scăpat situaţia de sub control, El a ales să dea un sens vieţii mele.

Aveam doar cinci anişori, abia mă obişnuisem cu glasul mamei, cu privirea ei blândă şi cu atingerile ei calde, care mă făceau să simt că viaţa e frumoasă…, şi exact în acel moment, El, Cel care nu greşeşte niciodată, a îngăduit ca mama să treacă la odihnă.

De același autor

Noi perspective

De-a lungul timpului…, am văzut copii fericiţi alături de părinţi, alături de mama lor. Eu nu am avut acest privilegiu. Mama a lipsit în cele mai importante momente din viaţa mea. Mi-aş fi dorit ca mama să mă vadă în prima mea zi de şcoală. De mică am visat ca mama să fie alături de mine în ziua nunţii mele…, însă ea a lipsit şi atunci. Apoi am devenit la rându-mi mamă şi primul gând a fost… la ea! Mama mea… ar fi devenit bunică. Mi-aş fi dorit să o văd strângându-şi nepotul la piept…, măcar o dată!

Am avut multe momente de tristeţe, de plâns în singurătate, de amărăciune, de confuzie. Mă întrebam cum aş mai putea zbura eu… fără una dintre aripi? Timpul a trecut… şi cum toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, drumul meu a fost netezit de El.

Am înţeles mai târziu că nu aş fi fost cine sunt azi cu ambele aripi! Dumnezeu m-a ales şi m-a pus deoparte ca, prin mâna mea, să treacă generaţii întregi de copii. Am învăţat să fiu ceea ce eu nu am avut. Am învăţat să le fiu mamă celor care trec prin situaţii grele, celor care suferă şi se simt ne-înţeleşi, respinşi, mamă şi prieten celor care s-au simţit „un nimic” măcar o dată în viaţă, exact cum m-am simţit eu mult timp după pierderea mamei.

Am învăţat să-i învăţ pe alţii, să-i înţeleg, să-i ascult şi să-i sfătuiesc. Zeci, sute de copii, la nivel local, la nivel judeţean şi în definitiv… la nivelul împărăţiei cerurilor au făcut primii paşi în credinţă împreună cu mine! Îl laud pe Dumnezeu pentru lucrul acesta, dar şi pentru faptul că sacrificiul mamei şi sacrificiile ulterioare au avut şi vor avea un ecou veşnic! Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi…, chiar şi atunci când noi nu îl înţelegem… El netezeşte cărarea sub paşii celor ce sunt la dispoziţia Lui!

Otilia Toma, Muntenia

Comentariile sunt închise

Devotionale Audio

Netezeşte calea Ta sub paşii mei - 2016. De-a lungul timpului..., am văzut copii fericiţi alături de părinţi, alături de mama lor. Eu nu am avut acest privilegiu. Mama a lipsit în cele mai importante momente din viaţa mea. Mi-aş fi dorit ca mama să... pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.