David a zis fiului său Solomon: „Întăreşte-te, îmbărbătează-te şi lucrează; nu te teme şi nu te înspăimânta. Căci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lăsa, nici nu te va părăsi, până se va isprăvi toată lucrarea pentru slujba Casei Domnului.” (1 Cronici 28:20)
După un an de la căsătorie, am avut un băieţel, pe nume Henry. Când copilul avea nouă luni, a făcut prima convulsie febrilă. La spitalul local, medicul pediatru i-a făcut o puncţie lombară, fără acordul nostru ca părinţi. Din acel moment, viaţa copilului meu s-a schimbat dramatic: nu şi-a mai putut ţine capul, n-a mai stat singur în şezut, nu m-a mai privit în ochi… A fost cel mai greu moment din viaţa mea.
Soţul meu s-a descurajat atât de tare, încât L-a părăsit pe Dumnezeu şi pe noi. M-am decis să merg mai departe prin credinţă, cu singurul meu Prieten, Isus. Am început să-i dau lui Henry multe tratamente naturiste, ca să-i îmbunătăţesc dezvoltarea psihomotorie, care era foarte înceată.
Apoi am citit cărţile celebrului dr. Ben Carson, profesorul şi şeful Secţiei de neurochirurgie pediatrică de la Spitalul „Johns Hopkins” din Baltimore, SUA. Am fost atât de impresionată de experienţele dumnealui cu Dumnezeu, încât i-am scris o scrisoare în care i-am solicitat să-mi consulte băiatul. Henry avea atunci trei ani. Dr. Carson mi-a răspuns personal. Am fost atât de impresionată că un doctor celebru şi-a luat timp să-mi scrie…
Mulţi dintre prietenii mei îmi spuneau că este imposibil pentru copilul meu să ajungă la el pentru a fi consultat, dar eu m-am rugat şi am crezut din toată inima. Am început să caut bani la mai mulţi sponsori. Am luptat efectiv cinci ani pentru aceasta.
Pe 12 august 2004, mama, copilul meu şi eu zburam spre SUA. Dumnezeu a făcut o mulţime de minuni pentru noi şi, după analize şi investigaţii, am reuşit să ne întâlnim la biserică cu dr. Carson şi soţia lui. Cei doi formează o familie extrem de caldă şi umilă, oameni ai lui Dumnezeu. Am discutat despre fiul meu. După câteva zile, m-a sunat şi mi-a spus că analizele sunt normale, dar crede că în timpul efectuării puncţiei lombare a fost introdus un virus puternic care a afectat funcţiile creierului, virus care acum nu mai este, dar au rămas urmările. Ne-a recomandat tratamentul potrivit.
Henry merge singur de la 4 ani, nu vorbeşte, dar după tratament a început să spună silabe, este mai liniştit, doarme mai bine. Lăudat să fie Domnul şi fie ca planul Său să se împlinească mai departe în viaţa lui Henry!
Când lupta din viaţa ta este foarte grea, te încurajez să mergi înainte prin credinţă, pentru că Dumnezeu lucrează pentru tine… SALVARE!
Carmen Stănicel, Oneşti, Moldova
