Domnul vă va da pâine in necaz şi apă în strâmtorare. (Isaia 30:20 p.p.)
La puţină vreme după convertirea mea, au apărut probleme la serviciu. Lucram la un dispensar medical, unde programul ţinea de luni până sâmbătă, inclusiv. Dar eu doream să mă închin în ziua a şaptea, să fiu în casa Domnului şi munca de teren îmi permitea; numai că au început reclamaţii, chemări pe la direcţiune, întrebări, presiuni. „Să crezi ce vrei”, mi-a spus directorul de atunci, „dar în afara orelor de serviciu”.
Pentru că am rămas statornică în hotărârea mea de a asculta mai mult de Dumnezeu decât de oameni, mi-am pierdut locul de muncă. Nu era şomaj în vremea aceea (1975). Am fost concediată cu cel mai rău articol posibil – 130, litera i – adică disciplinar. Motivaţia scrisă era: „Absenţe nemotivate în zilele de sâmbătă.” Degeaba am lucrat duminica; nu mi s-a luat în considerare şi mi-a fost interzis să mai semnez în condică, aşa cum o făceam până atunci.
Aveam deja un copil şi un soţ care nu-mi împărtăşea credinţa; situaţia era critică. În vremea comunismului era deosebit de greu să găseşti de lucru cu Sabatul liber. M-am încrezut în făgăduinţa Domnului, citată în introducere, şi i-am spus soţului că dacă Domnul îşi va uita promisiunea şi se va întâmpla să n-avem cel puţin pâine şi apă, eu mă voi simţi liberă şi voi lucra în toate zilele, voi uita şi eu de legământul făcut cu El.
Dar El nu ne uita. Se mira şi soţul meu de binecuvântările primite. Şi după 20 de ani putem spune ca Iacov la întoarcerea din Mesopotamia: am trecut pârâul cu un toiag şi acum fac două tabere. Noi avem două locuinţe în proprietate.
Privind în urmă acum, Îl laud pentru modul minunat în care m-a condus şi mi-a purtat de grijă. El nu rămâne dator niciodată şi răsplăteşte pe cei ce-1 caută. E adevărat că a trebuit să uit de şcoala făcută, să lucrez altceva ca să-mi câştig existenţa. Am început de la muncitor necalificat. Până la Revoluţia din 1989, învăţasem trei meserii pe care le-am practicat timp de 15 ani, până când săptămâna de lucru s-a scurtat şi ne puteam închina fără probleme. Domnul mi-a pregătit un loc de muncă în medicina de familie, unde am mai lucrat aproape 20 de ani, până la pensionare.
Ce Dumnezeu minunat avem! Merită să avem încredere în El!
Florica Sălajean, Baia Mare, Transilvania de Nord
