Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod, căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic. (Ioan 15:5)
Părinţii mei mi-au dat o educaţie aleasă. Îmi povesteau de multe ori despre bunici, pe care nu i-am cunoscut şi care aveau rădăcini de viţă nobilă. Deşi familia mea devenise săracă, şi-a păstrat totuşi linia de nobleţe. Mama avea grijă ca la masă totul să fie aranjat cu gust. Noi, copiii, eram îmbrăcaţi frumos, curat şi eram ţinuţi departe de anturaje nepotrivite, ca să nu pierdem din influenţa nobilă pe care o primiserăm. Îmi amintesc cu drag de mama şi de tata. Diferenţa de vârstă dintre ei fiind mare, am rămas orfană de tată când aveam 11 ani.
Mama s-a recăsătorit, dar cel de-al doilea soţ era parcă opusul celui dintâi. Cu lacrimi în ochi, mama îşi amintea vremurile când păstram obiceiurile de viţă nobilă, moştenite, şi ne tot învăţa să ne păstrăm demnitatea şi educaţia pe care am primit-o.
Dumnezeu mi-a condus paşii în viaţă şi acum locuiesc la sat şi sunt căsătorită cu un bărbat cu o inimă aleasă. Multe dintre visurile mele nu s-au realizat cum mi-am imaginat în copilărie, însă s-au împlinit altele la care nu m-am aşteptat. Mult timp nu i-am suferit pe pocăiţi, dar la un moment dat am devenit şi eu una dintre ei, pentru că L-am cunoscut pe Isus Hristos. Am înţeles că El este adevărata Viţă nobilă. Iar eu am favoarea să fiu o mlădiţă care-şi trage seva dragostei din El.
De atunci pot spune că viaţa mea a devenit cu adevărat înnobilată. N-am mai făcut diferenţieri artificiale între oameni, ci îi consider pe toţi egali şi preţioşi. Indiferent de zonele geografice, de naţionalitate sau de etnie, am ajuns să-i iubesc şi să fiu iubită de ei datorită rodului pocăinţei în mine.
Mă străduiesc în fiecare zi să duc mai departe această nobilă moştenire prin misiunea pe care El mi-a încredinţat-o şi port în suflet mulţumirea pentru binecuvântările pe care le-am primit. Frumuseţea noastră este reală deoarece facem parte dintr-o familie nobilă, suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Să dovedim acest lucru prin tot ce gândim, vorbim şi înfăptuim!
„Numele oamenilor de culoare este scris în cartea vieţii, alături de numele celor albi. Toţi sunt egali în Hristos. Naşterea, poziţia socială, naţionalitatea sau culoarea nu pot să înalţe, ori să înjosească un om. Caracterul este cel care o face.” „Când îi ajuţi pe cei săraci, când simpatizezi cu cei îndureraţi şi asupriţi şi te împrieteneşti cu cei orfani, te afli într-o mai strânsă legătură cu Isus.” (Ellen G. White, Sfaturi pentru o slujire creştină eficientă, pp. 236, 238)
Iulia Florică, Şuşani, Oltenia
