Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: «Nu te teme de nimic. Eu îţi vin în ajutor.» (Isaia 41:13)
Locuiam într-o garsonieră împreună cu soţul şi cele două fiice ale noastre.
Începeam să simţim că nu mai avem loc, spaţiul ni se părea din ce în ce mai mic. Am început să mă rog pentru ca Domnul să ne dea un apartament cu două camere, în care să locuim. Mi se părea imposibil, abia ne descurcam cu plătitul dărilor: chirie, întreţinere, grădiniţa copiilor etc.
Dar, într-o zi, în timp ce eram în biroul unde plăteam chiria, am auzit o discuţie despre un apartament cu două camere. Bineînţeles că am început să mă interesez despre ce apartament este vorba. În aceeaşi zi, am reuşit să îl văd. Mi-a plăcut din prima clipă şi mi l-am dorit.
Totul decurgea bine, depusesem toate actele, banii pentru a face transferul de la garsonieră la apartament. Credeam că voi veni acasă cu cheile de la apartament. Însă nu a fost aşa. Dezamăgirea a fost mare: directorul nu a vrut să îmi semneze contractul. Promisese acest apartament unei alte persoane… Deci nu se mai putea face nimic.
Când îmi doresc ceva, am obiceiul să merg până în pânzele albe, însă de data aceasta am dat peste un munte. Eram tare dezamăgită şi mă întrebam de ce a îngăduit Dumnezeu o asemenea situaţie? M-am rugat mult ca să-mi treacă durerea din suflet şi să mă obişnuiesc cu ideea că tot în garsonieră vom rămâne.
În momentul în care inima mea a fost dispusă să accepte orice răspuns din partea lui Dumnezeu, fie el pozitiv, fie negativ, în clipa în care m-am lăsat cu totul în mâna Lui, a venit şi răspunsul. Eram la cursuri când a sunat telefonul: erau cei de la închirieri. M-am scuzat şi am ieşit. Nu îmi puteam crede urechilor ce auzeam, eram chemată să semnez contractul şi să îmi iau cheile de la apartament. Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar avusese loc o minune. Dumnezeu îmi oferise în dar apartamentul de care aveam atâta nevoie.
Încredeţi-vă în Domnul, căci El cunoaşte atât de bine nevoile noastre. Eu Îi mulţumesc pentru acest dar. Slava şi lauda să fie ale Lui.
„Este spre binele nostru să ţinem proaspătă amintirea fiecărui dar de la Dumnezeu. În felul acesta, credinţa este întărită pentru a cere şi a primi mai mult. Este o mai mare încurajare pentru noi chiar şi în cea mai mică binecuvântare pe care o primim de la Dumnezeu, decât în toate binecuvântările pe care le putem găsi în credinţa şi experienţa altora.” (Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 326)
Andreea Vitan, Bucureşti, Muntenia
