Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp; ei nici nu torc, nici nu ţes, totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. (Matei 6:28,29)
Dragile mele surori,
În timp ce frumoasele flori îşi împrăştie parfumul înmiresmat, mă gândesc la voi, buchetul frumos ales de Dumnezeu ca să ofere culoare, mângâiere, parfum, alinare, putere şi vindecare în vieţile celor din preajmă. Niciuna dintre voi nu este nebăgată în seamă de El. Niciuna nu este uitată. Rouă dimineţii înviorează şi firava lăcrămioară, şi maiestoasa gladiolă; ea udă şi floricica de pe câmp călcată de picioare nepăsătoare, şi pretenţioasele şi sensibilele flori care primesc o atenţie şi o grijă riguroase. Astăzi, când mă refac după o pareză facială, m-am gândit la cât de preţioase sunteţi voi. Ce ar fi dacă toate florile ar fi negre, albe sau roşii? Ce ar fi dacă toate ar avea acelaşi parfum, aceeaşi formă? Nu e aşa că nu te-ar încânta deloc? La fel şi voi. Sunteţi deosebite şi la fel de preţuite de Grădinarul ceresc.
Pe prăfuitele drumuri de ţară, pe însorite câmpii, în vazele scumpe sau uitate la margine de drum, eşti preţioasă. Astăzi poate că eşti strivită, ruptă, călcată în picioare, nebăgată în seamă. Poate că de mult nu ai mai fost udată sau soarele nu ţi-a mai atins petalele. Poate că spinii te-au înconjurat şi nimeni nu i-a îndepărtat. Oricare ar fi circumstanţele nefavorabile care te fac să te simţi deplorabil, întoarce-te către Soarele Neprihănirii, adună rouă Cuvântului Său, lasă-L pe El să te cureţe de buruieni şi dă-I voie să facă din tine floarea pe care El o doreşte. Doreşte-ţi să stai în locul în care El te pune, transformându-l cu mireasma şi gingăşia ta.
„Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.” (2 Corinteni 4:7-10)
Eu mi-am dorit astăzi să fiu o floare-de-colţ. O floare ocrotită, o floare dorită. Mi-am dorit să am rădăcina înfiptă în stâncă, să stau în furtună, să stau în lumină, să stau lângă El, mai aproape de El.
Prin El poţi fi tot ce vrei, pentru că eşti ocrotită, dorită, iubită şi preţuită de El. îţi doresc să înfloreşti pentru slava Lui şi pentru binecuvântarea semenilor.
Liliana Brodoceanu, Vaslui, Moldova
