Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate. (Proverbele 17:7)
Am cunoscut-o pe prietena mea, Aurora, la joacă, pe vremea când mergeam vara la mare. Locuia pe aceeaşi stradă unde părinţii mei închiriau o cameră într-o casă din apropierea plajei. Eu aveam cinci ani, şi ea, cu un an mai mult.
Apoi ne-am întâlnit la biserică, unde mergeam regulat cu părinţii noştri, iar când am crescut, am început să ne scriem scrisori, să ne vizităm. Fiecare a participat la toate momentele importante din viaţa celeilalte, vesele sau triste, deşi ne aflam la câteva sute de kilometri distanţă în ţară, ea urmând apoi să plece în străinătate, iar distanţa să fie şi mai mare. Cu toate acestea, ne vedeam cel puţin o dată sau de două ori pe an.
Într-o ocazie, la un program din biserica ei, pastorul a întrebat dacă există persoane în sală care sunt prietene de un an, de cinci, zece, douăzeci, treizeci… Cu fiecare vârstă în plus, cercul se restrângea. Când a ajuns la patruzeci de ani de prietenie neîntreruptă, nu s-a mai ridicat nimeni, decât noi două, umplând sala de uimire. Eram atât de fericite!
De atunci au trecut 47 de ani şi prietenia noastră a crescut şi a înflorit, în anul 2012, m-a chemat la ea, în SUA. Mi-a plătit biletul de avion şi m-a dus în Mexic pentru a fi operată de stomac şi de fiere. Cu multă abnegaţie a vegheat la căpătâiul meu până am ieşit din convalescenţă. A dormit ghemuită pe o canapea, în post şi rugăciune. Nu s-a mişcat de lângă mine până când nu mi-am revenit. Apoi m-a îngrijit până la recuperare.
De atâţia ani ne-am bucurat, am plâns împreună, ne-am încurajat şi am dori să rămânem prietene până-n veşnicii!
„Iubirea este lanţul de aur care leagă inimile credincioase una de alta în legături ale prieteniei de bunăvoie, ale gingăşiei şi consecvenţei în credinţă, care, de asemenea, leagă sufletul de Dumnezeu.” (Ellen G. White, Mărturii pentru comunitate, vol. 3)
Dragile mele surori, chiar dacă nu vă bucuraţi, poate, de o prietenă ca a mea, totuşi avem în cer pe cel mai bun Prieten, care ne este mereu aproape şi ne iubeşte mai mult decât oricine, pentru că Şi-a dat viaţa ca preţ de răscumpărare pentru noi, „un Prieten care ţine mai mult la tine decât un frate” (Proverbele 18:24).
„Găseşte-ţi liniştea şi pacea în braţele Sale şi recunoaşte-L ca Mântuitor şi Prieten al tău, iar El nu te va părăsi şi nici nu te va uita niciodată.” (Ellen G. White, Minte, caracter, personalitate, vol. 2)
Să venim astăzi la El cu sufletul deschis, gata să-I acceptăm prietenia!
Ilzi Sora, Piteşti, Oltenia
