Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte. (Proverbele 19:21)
Am hotărât să plecăm în Spania, am făcut planuri: vom sta un timp, vom rezolva unele probleme materiale şi apoi ne vom întoarce. Pe plan misionar, nu credeam că pot să fac prea multe în Spania. Nu cunoşteam limba și din fire sunt foarte timidă. Dar Dumnezeu avea totul pregătit.
Am început să lucrez în casa unei doamne, dar la început eram foarte speriată şi eram sigură că nu o să pot face faţă. Dar Dumnezeu avea alt plan, El ştia că eram omul potrivit la locul potrivit. Doamna, deşi avea soţ și trei copii (la casele lor, deja) se simţea foarte singură şi avea nevoie de mine mai mult pentru comunicare decât pentru curăţenia casei. Aşa că m-a ajutat să învăț repede să vorbesc, pentru a putea comunica. În fiecare zi de luni îmi pregăteam un rezumat pentru că trebuia să îi povestesc tot ce am făcut la sfârşitul săptămânii. Aşa a aflat că eu merg sâmbăta la biserică. Mă ruga să îi povestesc cu lux de amănunte programul din Sabat, era curioasă să ştie ce mâncare am pregătit, ce fel de prieteni avem, ce locuri am vizitat.
I-am povestit experienţele mele cu Dumnezeu şi felul cum mi-a purtat El ie grijă. Deveniserăm prietene şi din când în când îmi zicea, mai în glumă, mai în serios, să nu o părăsesc niciodată.
Într-o zi, am găsit-o foarte supărată. Nora ei născuse gemeni, dar unul era foarte mic, iar cel mai mare avea probleme de sănătate. Doctorii erau foarte rezervaţi. Eu i-am spus că am să mă rog pentru copii. Atunci, am văzut în ochii ei o licărire de speranţă şi m-a întrebat dacă aş fi dispusă să fac asta pentru ei. Mi-am dat seama că lucrurile sunt foarte serioase, aşa că i-am spus lui Dumnezeu: „Tată, până acum am predat teorie, acum avem examen; Te rog frumos, arată-le acestor oameni cât de mult Îi iubești!” Data următoare când ne-am întâlnit, mi-a ieşit înainte bucuroasă, radiind de fericire: „Filica, Dumnezeu a ascultat rugăciunea. Doctorii spun că este o minune; cei doi copii sunt bine, sănătatea lor merge spre bine!”
Am plâns şi am râs amândouă de bucurie. I-am mulţumit şi L-am lăudat pe Dumnezeu pentru bunătatea Lui. El a îngăduit să cunoaştem multe persoane aici, în Spania, să legăm relaţii frumoase de prietenie şi astfel să putem da mărturie despre Dumnezeul nostru minunat. Am înţeles că planurile noastre, oricât de bune ar părea, nu ne aduc atâta bucurie şi împlinire ca atunci când îl lăsăm pe Domnul să le împlinească după voia Lui. Ale Lui să fie lauda şi mulţumirea în veci!
Filica Necula, Madrid, Spania
