Şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator. (Luca 11:4)
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că a fost cu mine în Ula Bake, Etiopia, cu ocazia unei campanii de evanghelizare „Share Him”. Am simţit lucrul acesta din plin încă din prima seară de predicare. Am realizat că El este Cel care îmi dă atitudinea şi cuvintele potrivite, astfel încât mesajul să fie ascultat de inimi preţioase.
Subiectul din a treia seară a fost unul deosebit. Am vorbit despre lupta dintre bine şi rău, despre relaţia noastră cu Dumnezeu. Înainte de a începe predica, traducătorul mi-a sugerat să am trei apeluri la sfârşit: unul pentru nou-veniţii în biserică, altul pentru cei bolnavi şi încă unul pentru cei care au conflicte între ei.
Foarte interesantă mi s-a părut ultima cerinţă de apel. Nici traducătorul, nici pastorul nu ştiau că predica din seara respectivă trata, la un moment dat, acest subiect. Am observat că îşi doreau să vorbesc despre relaţiile dintre semeni, deoarece, după cum mi-au spus, „sunt probleme”. M-am rugat lui Dumnezeu să îmi dea înţelepciune şi, astfel, pe parcursul predicii am avut de spus mai multe la acest capitol.
La sfârşit, în timpul apelului, a venit în faţă o doamnă şi a îngenuncheat cu faţa la pământ. În urma ei a venit o altă doamnă şi, la o oarecare distanţă, de asemenea, a îngenuncheat. Au venit mai mulţi în faţă şi ne-am rugat pentru ei.
Pe drum, traducătorul mi-a vorbit despre cele două femei, primele care au venit în faţă. Era foarte uimit de faptul că au răspuns la apel. Mi-a povestit că familiile acestor doamne erau în conflict, pentru că băiatul uneia dintre familii îl ucisese pe băiatul celeilalte familii. Pastorii, prezbiterii, fraţii din biserică au încercat de nenumărate ori să îi împace şi nu reuşeau să îi facă să se înţeleagă. Acum, mulţi erau uimiţi de ceea ce au văzut. Mi-am dat seama că Dumnezeu era prezent şi aşeza toate lucrurile. El a făcut chiar mai mult în seara următoare, când cele două doamne au răspuns din nou apelului făcut şi le-am văzut plângând, iar după rugăciune s-au îmbrăţişat.” Spiritul iertării este spiritul lui Hristos. Fie că este vorba despre o mică greşeală sau de o nedreptate enormă, Domnul nostru te invită astăzi să fii mijlocul prin care iertarea Sa ajunge la cei din jurul tău.
Luiza Oana Capotă, Muntenia
