Şase zile să lucraţi; dar ziua a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, cu o adunare sfântă. Să nu faceţi nicio lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului, în toate locuinţele voastre. (Leviticul 23:3)
În anul 1996, după un an de la nuntă, adunam material pentru a ne construi o casă a noastră, cu ajutorul părinţilor. Pe atunci, nu era atât de simplu ca azi să achiziţionezi materialele de care aveai nevoie.
Tata vorbise la o fabrică din Câmpulung Moldovenesc şi plătise pentru 12 metri cubi de cherestea. După câteva luni de aşteptare, a întâlnit acolo multe alte persoane cu aceeaşi problemă. Atunci a aflat tata că patronul nu este un om de cuvânt, promite şi… atât. Erau oameni care aşteptau de ani de zile să primească marfa plătită. Foarte trist, tata ne-a spus situaţia în care ne aflam şi am hotărât să aducem problema înaintea Domnului. Banii erau daţi…, nu puteam decât să ne rugăm.
Nu după mult timp, într-o vineri seara, când mai erau doar 20 de minute până la apusul soarelui, ne pregăteam cu toţii pentru deschiderea Sabatului. Atunci a sosit la poartă o maşină mare. Uimire! Sosise camionul cu scândura – 12 metri cubi. Bucuria că am primit marfa pe care nu credeam să o recuperăm prea curând a fost de scurtă durată. Era vineri seara, apunea soarele. Tata a vorbit cu şoferul: noi avem sărbătoare, i-am spus patronului să nu-mi trimită marfa vinerea sau sâmbăta. Şoferul s-a mirat: „Să fiţi mulţumiţi că nu aţi pierdut banii.” I-am explicat şoferului că pentru noi Sabatul e o zi sfântă şi nu putem lucra. Nici chiar cu ajutorul vecinilor nu era timp pentru a descărca.
Ne rugam în gând pentru rezolvare. La propunerea noastră, şoferul împreună cu soţia au rămas la noi pentru Sabat. Am avut ocazia să le prezentăm pe Domnul Sabatului, iar sâmbătă seara, după apusul soarelui, am descărcat marfa şi au plecat mulţumiţi.
„Aşa vorbeşte Domnul: «Păziţi ce este drept şi faceţi ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină şi neprihănirea Mea este aproape să se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta, şi de fiul omului care rămâne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi stăpânindu-şi mâna, ca să nu facă niciun rău! […] Şi pe străinii care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească şi să iubească Numele Domnului, ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi vor stărui în legământul Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune»” (Isaia 56:1,2,6,7).
Lăudat să fie Domnul care ne pregăteşte şi ieşirea din situaţii dificile atunci când ne încredem în El şi vrem să-I slujim.
Gabriela Ghiuzan, Roman, Moldova
