Articolul precedentDor de casă
    Articolul următorÎn umbra crucii

    Domnul este bun!

    Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia mea toate păcatele mele. (Isaia 38:17)

    Ziua de 28 martie a fost o zi plină de amărăciune. În acea zi, am fost la spital pentru alte investigaţii, deoarece medicii voiau să ştie dacă este afectat şi sistemul osos, pentru că în urmă cu o săptămână am fost pusă faţă în faţă cu rezultatul înspăimântător: cancer de sân.

    Consultaţia s-a sfârşit şi când a trebuit să ies din cabinet, a ieşit după mine o asistentă care mi-a spus că medicul ar vrea să mă consulte din nou, pentru că se vede o modificare la nivelul coloanei. Au plănuit ca după terminarea consultaţiilor să programeze aparatul din nou pentru o analiză mai amănunţită. Ştiam deja de o săptămână că sunt bolnavă şi eram conştientă de gravitatea situaţiei; această veste m-a afectat profund. M-am rugat cum nu am făcut-o niciodată. Deoarece aveam timp, în sala de aşteptare mi-am luat Biblia, fiindcă doream să citesc pasajul pentru ziua respectivă. Doar că, în spaima care m-a cuprins, nu mi-am amintit numărul capitolului. Doar atât ştiam, că este Isaia treizeci şi ceva. Ochii mi s-au oprit la Isaia 38 şi am găsit imediat răspuns la rugăciunea mea.

    În acest capitol, împăratul Ezechia a aflat că este bolnav pe moarte şi a implorat vindecarea de la Dumnezeu. Cât de minunat a răspuns Domnul la rugăciunea lui Ezechia! „Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieţii tale” (Isaia 38:5).

    Sunt foarte recunoscătoare lui Dumnezeu că în acele clipe grele mi-a trimis un mesaj atât de încurajator. M-am liniştit complet.

    Apoi a sosit timpul să mă cheme din nou la consultaţie. Şi un nou motiv de laudă a fost faptul că, în urma unei consultaţii mai amănunţite, a reieşit că oasele nu sunt deloc afectate.

    Sunt recunoscătoare şi cu încredere încep chimioterapia, pentru că ştiu că am un Dumnezeu minunat, care întotdeauna mă ajută, este cu mine mereu şi pot avea încredere în El.

    „Cât de scumpă este bunătatea ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost. Se satură de belşugul Casei Tale şi-i adăpi din şuvoilul desfătărilor Tale. Căci la Tine este izvorul vieţii, prin lumina Ta vedem lumina” (Psalmii 36:7-9)

    Bartha Annamaria, Transilvania de Sud

    Domnul este bun! - 2016. Ziua de 28 martie a fost o zi plină de amărăciune. În acea zi, am fost la spital pentru alte investigaţii, deoarece medicii voiau să ştie dacă este afectat şi sistemul osos, pentru că în urmă cu o săptămână am fost pusă faţă în faţă cu rezultatul înspăimântător...
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Pe cine reflectăm?

    Purtarea noastră ar trebui să reflecte statutul de copii ai lui Dumnezeu. Să ne rugăm zilnic să fim o oglindă a dragostei și a caracterului Tatălui.

    Publicate astăzi

    Nici măcar jumătate

    Deși la prima vedere anturajul pe care îl alegem și locul în care alegem să trăim pot părea inofensive, ele pot deveni totuși periculoase. Poate că ne considerăm suficient de maturi ca să fim ispitiți de ceva dăunător. Însă realitatea este că, pe neobservate, ceea ce se întâmplă lângă noi ne influențează, mai ales dacă e vorba de ceva negativ. Nimic din ceea ce vedem sau auzim nu ne lasă indiferenți, chiar dacă nu acordăm prea multă atenție. A ne considera intangibili nu este o dovadă de înțelepciune și nici de tărie, ci mai degrabă trădează imaturitate și superficialitate. A ne teme de influențe rele nu e o slăbiciune, ci o dovadă de precauție și discernământ spiritual.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Rugăciunea şi mulţumirea

    Dacă treci prin dificultăţi, în mod deosebit din cauza insultelor, a urii, a invidiei, a resentimentelor sau asprimii în relaţiile cu ceilalţi, citeşte, reciteşte, memorează şi roagă-te. Copiază acest text pe ceva şi poartă-l la tine pentru a-l folosi când eşti ispitit. Mai presus de toate, roagă-te tot timpul, aşa cum te învaţă apostolul Pavel.

    O apă limpede

    Doamne, ajută-mă să port lumina Ta pentru semenii mei astăzi și în fiecare zi! PROVOCARE: Ia-ți timp să meditezi la viața ta așa cum este ea reflectată în cei din jurul tău!

    A hamis tudomány veszélyei

    „Timótheus, őrizd meg, ami rád van bízva, elfordulván a szentségtelen, üres beszédektől és a hamis...