Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia mea toate păcatele mele. (Isaia 38:17)
Ziua de 28 martie a fost o zi plină de amărăciune. În acea zi, am fost la spital pentru alte investigaţii, deoarece medicii voiau să ştie dacă este afectat şi sistemul osos, pentru că în urmă cu o săptămână am fost pusă faţă în faţă cu rezultatul înspăimântător: cancer de sân.
Consultaţia s-a sfârşit şi când a trebuit să ies din cabinet, a ieşit după mine o asistentă care mi-a spus că medicul ar vrea să mă consulte din nou, pentru că se vede o modificare la nivelul coloanei. Au plănuit ca după terminarea consultaţiilor să programeze aparatul din nou pentru o analiză mai amănunţită. Ştiam deja de o săptămână că sunt bolnavă şi eram conştientă de gravitatea situaţiei; această veste m-a afectat profund. M-am rugat cum nu am făcut-o niciodată. Deoarece aveam timp, în sala de aşteptare mi-am luat Biblia, fiindcă doream să citesc pasajul pentru ziua respectivă. Doar că, în spaima care m-a cuprins, nu mi-am amintit numărul capitolului. Doar atât ştiam, că este Isaia treizeci şi ceva. Ochii mi s-au oprit la Isaia 38 şi am găsit imediat răspuns la rugăciunea mea.
În acest capitol, împăratul Ezechia a aflat că este bolnav pe moarte şi a implorat vindecarea de la Dumnezeu. Cât de minunat a răspuns Domnul la rugăciunea lui Ezechia! „Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieţii tale” (Isaia 38:5).
Sunt foarte recunoscătoare lui Dumnezeu că în acele clipe grele mi-a trimis un mesaj atât de încurajator. M-am liniştit complet.
Apoi a sosit timpul să mă cheme din nou la consultaţie. Şi un nou motiv de laudă a fost faptul că, în urma unei consultaţii mai amănunţite, a reieşit că oasele nu sunt deloc afectate.
Sunt recunoscătoare şi cu încredere încep chimioterapia, pentru că ştiu că am un Dumnezeu minunat, care întotdeauna mă ajută, este cu mine mereu şi pot avea încredere în El.
„Cât de scumpă este bunătatea ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost. Se satură de belşugul Casei Tale şi-i adăpi din şuvoilul desfătărilor Tale. Căci la Tine este izvorul vieţii, prin lumina Ta vedem lumina” (Psalmii 36:7-9)
Bartha Annamaria, Transilvania de Sud
