Articolul precedentScos din cenuşă
    Articolul următorIdeea fundamentală a victoriei

    Încrede-te în Domnul!

    Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. (Proverbele 3:5,6)

    Cu toţii ne amintim de frumoasa vârstă a adolescenţei, când totul pare posibil şi tu te simţi cea mai bună, cea mai frumoasă şi cea mai importantă fiinţă din univers. Când ai impresia că nimeni şi nimic nu poate să-ţi stea în cale. Dar ce faci când, într-o zi, această lume mirifică se destramă, când confuzia ia locul încrederii şi mii de întrebări năvălesc asupra ta: Ce-o să mă fac? Cum o să fac? De ce s-a întâmplat aşa, Doamne?

    Aceasta era întrebarea pe care am pus-o, în mod repetat, în momentul în care mi s-a năruit visul de a ajunge un foarte bun profesor de română. N-am înţeles atunci că Dumnezeu avea pentru mine un plan mult mai bun.

    Fără eforturi financiare prea mari, am urmat o şcoală postliceală pedagogică, aproape de casă, ba şi mai mult, am descoperit că a fi învăţătoare este menirea mea pe acest pământ. Ce poate fi mai frumos decât să modelezi materia în stare pură? Cum altfel ar putea fi definiţi aceşti micuţi, între care mi-am găsit atât de bine locul?

    Anii au trecut şi iată-mă din nou în lumea adolescenţei, dar de data aceasta în altă calitate, de mamă. N-am crezut că poate fi atât de dificil. Am auzit multe mame plângându-se, dar nu le-am dat importanţă. Acum, fiul meu se apropie de cel dintâi obstacol din calea devenirii sale, intrarea la liceu. Deşi mă înspăimântă nesiguranţa sistemului educaţional din ţara noastră şi locuim într-un orăşel de munte, care ne oferă prea puţine opţiuni, sunt sigură că Dumnezeu va lucra la fel de minunat şi în cazul fiului meu.

    Uneori, avem impresia că ştim totul despre noi. Am auzit, de-a lungul anilor, mai multe mame spunând: „Eu îmi cunosc copilul!” Eu n-aş zice asta. Trăim într-o lume prea nesigură ca să putem face asemenea afirmaţii. Dar, eu îmi găsesc liniştea la gândul că deasupra noastră se află un Dumnezeu bun şi blând, care, cu siguranţă, îşi cunoaşte copiii. El ştie cel mai bine de ce are nevoie fiecare şi Lui îi încredinţez destinul fiului meu.

    Sunt sigură că sub îndrumare divină nimeni nu poate să greşească şi fiecare îşi găseşte locul, spre bucuria şi slava lui Dumnezeu şi spre împlinirea personală.

    „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema şi veţi pleca, Mă veţi ruga şi vă voi asculta. Mă veţi căuta şi mă veţi găsi, dacă mă veţi căuta cu toată inima” (Ieremia 29:11-13).

    Cristina-Daniela Ardelean, Petroşani, Banat

    Încrede-te în Domnul! - 2016. Cu toţii ne amintim de frumoasa vârstă a adolescenţei, când totul pare posibil şi tu te simţi cea mai bună, cea mai frumoasă şi cea mai importantă fiinţă din univers. Când ai impresia că nimeni şi nimic nu poate să-ţi stea în cale. Dar ce faci când, într-o zi...
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Pe cine reflectăm?

    Purtarea noastră ar trebui să reflecte statutul de copii ai lui Dumnezeu. Să ne rugăm zilnic să fim o oglindă a dragostei și a caracterului Tatălui.

    Publicate astăzi

    Nici măcar jumătate

    Deși la prima vedere anturajul pe care îl alegem și locul în care alegem să trăim pot părea inofensive, ele pot deveni totuși periculoase. Poate că ne considerăm suficient de maturi ca să fim ispitiți de ceva dăunător. Însă realitatea este că, pe neobservate, ceea ce se întâmplă lângă noi ne influențează, mai ales dacă e vorba de ceva negativ. Nimic din ceea ce vedem sau auzim nu ne lasă indiferenți, chiar dacă nu acordăm prea multă atenție. A ne considera intangibili nu este o dovadă de înțelepciune și nici de tărie, ci mai degrabă trădează imaturitate și superficialitate. A ne teme de influențe rele nu e o slăbiciune, ci o dovadă de precauție și discernământ spiritual.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Rugăciunea şi mulţumirea

    Dacă treci prin dificultăţi, în mod deosebit din cauza insultelor, a urii, a invidiei, a resentimentelor sau asprimii în relaţiile cu ceilalţi, citeşte, reciteşte, memorează şi roagă-te. Copiază acest text pe ceva şi poartă-l la tine pentru a-l folosi când eşti ispitit. Mai presus de toate, roagă-te tot timpul, aşa cum te învaţă apostolul Pavel.

    O apă limpede

    Doamne, ajută-mă să port lumina Ta pentru semenii mei astăzi și în fiecare zi! PROVOCARE: Ia-ți timp să meditezi la viața ta așa cum este ea reflectată în cei din jurul tău!

    A hamis tudomány veszélyei

    „Timótheus, őrizd meg, ami rád van bízva, elfordulván a szentségtelen, üres beszédektől és a hamis...