El face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei… (Psalmii 113:9 u.p.)
În fiecare dimineaţă răsare soarele, dar ce frumoase sunt acele dimineţi în care zâmbeşte larg cu raze ce ajung până la noi. Se întâmplă însă uneori ca un nor să se aşeze chiar în dreptul lui, astfel încât noi să nu-i putem venea zâmbetul. Uneori şi noi mergem prin casă ori trecem pe stradă sau prin viaţă ca şi când am avea un nor pe faţă.
Pe tine te-a întrebat vreodată copilul: „Mama, de ce eşti supărată?”, iar tu mângâindu-l pe creştet, cu zâmbet ca din icoană, i-ai spus: „Nu sunt supărată”, cufundându-te din nou în gânduri?!
Este adevărat ca viaţa ne solicită din ce în ce mai mult, la serviciu se cere excelenţă, mai sunt o mulţime de lucruri de pus la punct şi acasă, la biserică avem alte responsabilităţi care ne cer timp şi energie, aşa încât tot timpul trebuie să anticipăm, să gândim şi să organizăm totul în aşa fel încât să reuşim. Este bine să fim riguroase şi să avem totul planificat, să gândim proiecte şi apoi să urmărim muncind din greu pentru buna lor desfăşurare, să dereticăm prin casă şi să gătim… Dar un singur lucru uităm adesea: să fim vesele. Să nu uităm că noi suntem cele care dăm tonul în ceea ce priveşte atmosfera din casa noastră.
..Mama trebuie… să fie plăcută şi optimistă.” „Evitaţi să fiţi văzute de copii cu fruntea încruntată”, spune o autoare inspirată. Acestea sunt detaliile mărunte care dau farmec vieţii. Un hohot de râs este un tonic pentru întreaga zi, nu doar pentru noi, ci şi pentru cei a căror fericire depinde de lâmbetul de pe faţa noastră.
Planifică-ţi pentru astăzi momente de veselie, dacă nu vin de la sine ca un şuvoi. Iar dacă ai o fire veselă, cultivă aceasta în fiecare zi. Mi-a plăcut să descopăr în Biblie că Dumnezeu nu vrea să fim sobre, exagerat de melancolice sau cu atenţia încordată la fiecare gest sau mişcare. Roagă-L astăzi pe Dumnezeu să aşeze în sufletul tău bucurie, astfel încât fii o „mamă veselă”.
„Dumnezeu doreşte ca toate fiicele şi toţi fiii Săi să fie fericiţi, plini de pace şi ascultători…Chiar dacă nu avem plăcerile acestei vieţi, putem totuşi să fim bucuroşi privind dincolo, spre bucuria vieţii veşnice. Dar chiar aici, pe pământ, creştinii pot avea bucuria comuniunii cu Hristos; ei pot avea lumina iubirii Sale şi mângâierea prezenţei Sale… De aceea, să nu ne părăsim încrederea noastră, ci să avem o siguranţă temeinică şi statornică, mai puternică decât oricând. „Până aici, Domnul ne-a ajutat” (1 Samuel 7:12) şi ne va ajuta până la sfârşit.” (Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 157,158 ed. buz.)
Ramona Costea, Buzău, Muntenia
