Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi izbăvi, iar tu mă vei proslăvi (Psalmii 50:15)
La invitaţia şi rugămintea fiului meu, Lucian, şi a Giliei, soţia lui, care aşteptau cel de-al doilea copil, am plecat cu avionul în direcţia Chicago, pe un traseu cu două escale: prima în Frankfurt, iar a doua în Montreal. Zborul până la Frankfurt a decurs liniştit în dimineaţa acelei zile, ca şi seninul cerului care îmi lumina faţa şi-mi bucura inima.
La Frankfurt, s-a ivit o problemă: neavând viză pentru Canada, mi s-a pus interdicţie pentru escala în Montreal. După ce am fost trimisă de la un ghişeu la altul, în final o doamnă m-a invitat să iau loc pe o bancă şi să aştept. M-am rugat fierbinte şi prin credinţă am privit dincolo de norii care mă învăluiseră, la Soarele Neprihănirii, care întotdeauna mi-a trimis razele blande ale speranţei şi dovezile dragostei Sale. După câteva minute, a apărut o distinsă doamnă cu un ecuson, care m-a luat de braţ şi, deşi dumneaei nu cunoştea bine limba franceză, ne-am înţeles de minune.
Am pornit împreună pe jos într-un lung maraton de câteva ore prin aeroport, oprindu-ne pe la diferite ghişee, pentru redirecţionarea biletului de avion spre cursa Chicago direct. Ca un înger păzitor, această nobilă doamnă m-a însoţit şi călăuzit pas cu pas în rezolvarea problemei. Norii nesiguranţei au început să se risipească şi rugăciunile mele şi ale copiilor, care mă sunau des au fost ascultate. Mă pregătisem sufleteşte ca să plec a doua zi cu o cursă spre Chicago. Dar ce surpriză credeţi că mi-a pregătit bunul Dumnezeu? Am fost programată pentru cursa care pleca spre Chicago în după-amiaza aceleiaşi zile, şi aceasta, fără a mai plăti vreo diferenţă de preţ. înainte de i se despărţi de mine, doamna mi-a oferit o carte de vizită. Am îmbrăţişat-o si i-am urat binecuvântarea lui Dumnezeu, promiţându-i că voi scrie departamentului în care lucrează frumoasele mele impresii şi recunoştinţa mea pentru ceea ce a făcut Dumnezeu prin dumneaei, pentru mine.
Doar trei ore am mai aşteptat şi m-am îmbarcat pentru Chicago. Deşi nu era cursa iniţială, la care eu programasem meniul kosher, Domnul mi-a pregătit şi aici o surpriză. Iniţial mi s-a spus că nu au acest meniu, dar după câteva minute a venit o stewardesă şi mi-a adus o tavă cu meniul meu preferat. Mi s-a părut că zborul spre Chicago a fost ca un vis frumos, cu mult mai scurt decât cele zece ore parcurse în realitate pe calea aerului. Mare mi-a fost bucuria întâlnirii cu copiii mei şi împreună L-am lăudat pe Tatăl ceresc pentru bunătatea, dragostea şi protecţia Sa minunată pe care i arătat-o faţă de noi şi cu această ocazie. Slavă Lui în veci, căci I se cuvine! El are grijă şi de tine!
Magdalena Toma, Muntenia
