Inabordabili?

    Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă. (1 Samuel 16:7 u.p.)

    I-am cunoscut la spital. El, un doctor foarte distins, elegant, îngrijit, întotdeauna înmuiat parcă în parfum, cu o mustaţă mică şi tuns scurt. Foarte tacticos în ceea ce făcea, laconic în vorbire, cu un zâmbet abia schiţat, nenatural, şi un mers gen Hitler. Ea, o doamnă asistentă cu o faţă ce părea sculptată în piatră, făcându-şi lucrul cu mişcări de robot, trăind în lumea ei. Fără vorbe, fără zâmbete, fără viaţă.

    Mi-am propus să mă întorc la spital cu câteva cărţi, pentru a le oferi colegelor de salon, asistentelor şi celor cărora Domnul mă va îndemna. Dar aceştia doi, sau cel puţin ea, nu erau pe „lista mea”. Însă, când am păşit în Secţia de reanimare, m-am lovit de ea. M-a întrebat rece pe cine caut. I-am reamintit cine eram şi i-am spus că vreau să-i dăruiesc o carte în semn de mulţumire pentru tot ce făcuse pentru mine. Imediat, faţa ei a înflorit într-un zâmbet larg şi a devenit foarte amabilă. Am schimbat câteva cuvinte, apoi am rugat-o să-mi dea relaţii despre o altă asistentă căreia doream să-i dăruiesc aceeaşi carte, Tragedia veacurilor. A pornit imediat în căutarea ei, a verificat programul şi, în final, a acceptat să i-o ofere chiar ea, în momentul în care va fi în aceeaşi tură cu ea. Parcă nu mai era ea. Şi-a păstrat zâmbetul şi faţa plină de bucurie până ne-am despărţit, eu plecând în căutarea altcuiva.

    După ce doctorul mi-a scos firele, în timp ce îmi scria o reţetă, am aşteptat pe hol, rugându-mă ca Domnul să-mi dea curaj să-i pot vorbi şi să-i dau cartea pregătită. Mă aşteptam la un refuz de la „domnul Hitler”. Inima îmi bătea cu putere în timp ce i-am înmânat-o, facându-i o scurtă prezentare despre conţinutul ei. El a luat-o, a răsfoit-o, apoi, spre surprinderea mea, mi-a spus: „Mulţumesc, sărut mâna!” şi m-a îmbrăţişat, sărutându-mă pe ambii obraji. Faţa îi era zâmbitoare şi ochii îi clipeau veseli.

    Am continuat să dăruiesc cărţile pregătite şi altora, care nu erau inabordabili in viziunea mea. Dar schimbarea acestor doi oameni m-a mustrat pentru puţina mea credinţă. Dumnezeu schimbă vieţi, înmoaie inimi, sculptează un chip frumos în cel mai tare granit. Să avem în vedere acest lucru, când pornim în căutarea celor pe care Domnul vrea să-i mântuiască: „Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: «Întăreşte-te şi îmbărbătează-te? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face»” (Iosua 1:9)

    Liliana Brodoceanu, Vaslui, Moldova

    Inabordabili? - 2016. I-am cunoscut la spital. El, un doctor foarte distins, elegant, îngrijit, întotdeauna înmuiat parcă în parfum, cu o mustaţă mică şi tuns scurt. Foarte tacticos în ceea ce făcea, laconic în vorbire, cu un zâmbet abia schiţat, nenatural, şi un mers gen Hitler.
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Iar ei au locuit în mijlocul lor

    Mă rog ca și eu să plâng în pocăință când Dumnezeu trimite mustrarea Sa și apoi să procedez conform harului Său, ca să intru în moștenirea Canaanului ceresc. Fie ca aceasta să fie și experiența ta!

    Ca un copilaș

    Ce fericire să-i avem pe acești micuți care ne învață atât de multe despre noi înșine, despre viața însăși și despre cum să relaționam cu Tatăl nostru ceresc! Mă simt foarte binecuvântată! Ajută-mă, Doamne, să devin ca un copilaș!

    Sceptrul

    Era o piesă perfectă? Nicidecum, dar, cu siguranță, creativă și acceptabilă, poate chiar reprezentativă pentru etosul acelei provincii. Întrucât Butterworth a fost solicitat să-și folosească îndemânarea pentru această sarcină importantă, el a făcut tot ce i-a stat în putință.

    În tandem către eternitate

    Atât timp cât bărbații și femeile nu se privesc reciproc așa cum îi privește Isus, ei vor rata posibilitățile unei lucrări unite. Dar atunci când încetează să se opună și să se trateze rău unii pe alții, ei lucrează în tandem ca împreună moștenitori, mergând spre eternitate și având beneficiul ajutorării reciproce.

    Publicate astăzi

    De la monoclu la ochelari

    Într-un sens figurat, fiecare dintre noi vede lumea prin propriile lentile. Din acest motiv o vedem atât de diferit. Nu uita acest lucru azi, când vei avea impresia că ceilalți au ceva, că nu văd lucrurile corect. Te va ajuta să manifești mai multă toleranță și înțelegere.

    Iar ei au locuit în mijlocul lor

    Mă rog ca și eu să plâng în pocăință când Dumnezeu trimite mustrarea Sa și apoi să procedez conform harului Său, ca să intru în moștenirea Canaanului ceresc. Fie ca aceasta să fie și experiența ta!

    Bunicuţa

    Despre bunici se spune că nepoţii sunt ca o coroană pentru el. Despre copii, textul spune că părinţii sunt mândri de ei. Toţi suntem incluşi în acest text, chiar dacă nu toţi suntem părinţi sau bunici, toţi suntem copii şi toţi trebuie să avem un respect profund faţă de generaţiile trecute.

    Acceptă-mă așa cum sunt!

    Doamne, Te rog să mă ajuți să-mi accept copilul așa cum este și să-i pot arăta, prin vorbe și fapte, aprecierea mea! PROVOCARE: Ia-ți timp astăzi să stai de vorbă cu copilul tău, să îl asiguri de toată prețuirea pe care i-o porți și să te străduiești ca, prin purtarea ta, să simtă acest sentiment înălțător!

    A biztos prófétai szó

    „Mert e látomás bizonyos időre szól, de vége felé siet és meg nem csal; ha...