Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile s-au făcut noi. (2 Corinteni 5:17)
Când am plecat în America, la invitaţia prietenei mele, Aurora, am pus înaintea Domnului, împreună cu ea, atât aprobarea vizei (şi am primit viză pe zece ani!), cât şi costurile, care erau mult peste posibilităţile mele financiare. Dar Domnul a lucrat într-un mod minunat şi am putut împrumuta banii necesari, fără a mi se cere nicio garanţie în schimb (nu aş fi avut cu ce să girez).
Cum nu aveam suficienţi bani pentru a fi operată în America, am fost operată în Mexic, la Tijuana. Am făcut două operaţii într-una: de stomac şi de fiere. Medicii au fost minunaţi: m-au îngrijit cum nu se poate mai bine. Iar biserica română din Loma Linda m-a primit cu braţele deschise, aşa cum nu sperasem niciodată, pentru că nu cunoşteam decât foarte puţine persoane acolo. Am văzut cum Dumnezeu lucrează prin aceşti oameni ai Săi, vrednici să poarte numele de creştini şi m-am simţit mândră că sunt adventistă şi că fac parte din poporul lui Dumnezeu.
Prietena mea, Aurora, la care am locuit pe perioada şederii mele în America şi care m-a îngrijit atât la spital, cât şi după operaţie, mi-a „împrumutat” prietenele ei pe care am fost onorată să le cunosc şi să leg o relaţie de prietenie. Spunându-le că nu am cuvinte să le mulţumesc şi că nu ştiu cum voi putea să le răsplătesc vreodată bunătatea, una dintre ele mi-a zis: „Du-te şi fă şi tu la fel!”
„Iubirea este lanţul de aur care leagă inimile credincioase una de alta în legături ale prieteniei de bunăvoie, ale gingăşiei şi consecvenţei în credinţă; care, de asemenea, leagă sufletul de Dumnezeu.” (Ellen G. White, Mărturii pentru comunitate, voi. 3)
Dacă ai astăzi probleme de sănătate sau probleme sufleteşti, pune-le înaintea Domnului, sora mea, iar El te va vindeca şi întări, aşa cum a promis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13: 5).
„Sufletul care se întoarce spre Dumnezeu după ajutor, sprijin şi putere, prin rugăciune zilnică şi serioasă, va avea aspiraţii nobile, o înţelegere lămurită a adevărului şi datoriei, planuri mari de acţiune şi o continuă foame şi sete după neprihănire. Păstrând legătura cu Dumnezeu, vom ajunge în stare să le dăm şi altora, lumina, pacea şi seninătatea care domnesc în sufletele noastre. Tăria câştigată prin rugăciune, unită cu efortul stăruitor de a ne educa mintea pentru meditaţie şi luare-aminte, ne pregăteşte pentru îndatoririle zilnice şi ne păstrează un duh liniştit în toate împrejurările.” (Ellen G. White, Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 85)
Ilzi Sora, Piteşti, Oltenia
