Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite. (Isaia 57:15)
Într-o dimineaţă de primăvară, mă îndreptam spre Spitalul „Matei Balş”, să-mi verific stadiul bolii de ficat. Este nevoie să-mi fac aceste analize din trei în trei luni. În acea dimineaţă, după ce am coborât din metrou, mai aveam încă o staţie de tramvai de mers pe jos până la Spitalul Colentina.
Pe drum, un domn în vârstă de 82 de ani m-a întrebat cum poate să ajungă la Spitalul Colentina. I-am răspuns că eu mă îndrept chiar acolo şi deci putem merge împreună. A fost tare încântat, aşa că am început să vorbim despre noi. Aşa am aflat că merge la copilul lui, care este internat la Secţia de terapie intensivă, că este îngrijorat şi că se roagă la Dumnezeu ca să-l vindece.
Am vorbit despre credinţa în Dumnezeu şi despre relaţia lui cu Dumnezeu, care s-a înfiripat după ce a ieşit la pensie. A început să meargă regulat la biserică, şi îmi spunea că de atunci a devenit un alt om. I-am împărtăşit şi eu din cunoştinţele mele despre Dumnezeu şi împreună am ajuns la aceeaşi concluzie: Dumnezeu există, Domnul Isus Hristos este Mântuitorul nostru, iar, prin jertfa Sa pe cruce, lumea are o şansă la mântuire.
Înainte de a ne despărţi, mi-a mărturisit că s-a rugat lui Dumnezeu înainte de a pleca de acasă, ca să-i trimită pe cineva care să-l ajute să găsească drumul spre spital, iar acum Îi mulţumea lui Dumnezeu pentru intervenţia Sa.
Ce minunat ni se descoperă Dumnezeu chiar şi în lucrurile mărunte. Nimic nu este întâmplător când ne aşezăm viaţa în mâna Lui. El are un plan cu noi în fiecare zi şi ne pregăteşte ocazii de a-L mărturisi. Chiar dacă par lucruri mici şi aparent nesemnificative, atunci când le folosim, ele pot fi asemenea picăturilor de rouă care cad peste sufletele însetate. Drumurile noastre zilnice, persoanele pe care le întâlnim, momente providenţiale, toate sunt cu un scop: „Lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu şi sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28).
„Dacă eşti un urmaş al lui Isus, atunci, prin tine, El trimite o epistolă familiei tale, localităţii şi străzii unde locuieşti. Domnul Hristos locuind în tine, doreşte să Se adreseze inimii acelora care nu-L cunosc… Creştinii au menirea de a fi nişte purtători de lumină pe calea spre ceruri.” (Ellen G. White, Calea către Hristos, cap. „Bucuria în Domnul”)
Ecaterina Zuba, Petroşani, Hunedoara
