Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul (I)

    În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul. (Psalmii 138:3)

    Am crescut la bunici până la un an. Apoi, în fiecare vară îi vizitam şi străbăteam cu bucurie, pe jos, în fiecare Sabat, cei cinci kilometri dus şi întors spre biserica din satul vecin. Amintirile acelea frumoase mi-au rămas adânc întipărite în minte.

    Anii au trecut. Mă mai rugam seara, mai citeam Biblia, aşa cum mă învăţaseră bunicii, dar nu aparţineam vreunei confesiuni religioase. Nu-L uitasem pe Dumnezeu, totuşi eram departe de El!

    Mai târziu, au apărut şi copiii: fetiţă şi băieţel. Când erau încă în ciclul primar, a fost introdusă ora de religie în şcoli. La un moment dat, ni s-a cerut să le cumpărăm cărţile de religie. Răsfoindu-le, parcă cineva mi-a luat dintr-odată pâcla de pe ochi. Nu voiam ca ei să înveţe despre sfinţi şi despre tradiţie, ci eu îmi doream să-L cunoască pe Dumnezeu şi adevărul Său, aşa cum este revelat în Cuvântul Său. Ştiam unde era biserica adventistă din localitatea mea. Mi-am făcut curaj şi am bătut la uşa pastorului. I-am spus că aş dori ca şi copiii mei să participe la orele de religie din Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Pastorul, surprins, dar cu un zâmbet cald, mi-a spus că sunt bineveniţi şi că îi aşteaptă la biserică începând cu sâmbăta următoare. Am plecat de acolo fericită şi liniştită. Am simţit că Dumnezeu le poartă de grijă copiilor mei.

    Astfel, sâmbătă de sâmbătă, copiii mergeau la biserică. Nu erau foarte fericiţi, dar nici nu murmurau prea tare. Era o schimbare majoră în viaţa lor. După un timp, a venit ziua în care mi-au spus clar că nu le place şi că nu vor să mai facă orele de religie astfel.

    La insistenţele mele şi după promisiunea că voi accepta hotărârea lor oricare ar fi aceea, au plecat încă o dată spre biserică. Cu tristeţe în suflet, am închis uşa în urma lor, am căzut în genunchi şi, cu lacrimile şiroind pe obraji, L-am implorat pe Dumnezeu să nu îi lase în mâna celui rău, în această lume nebună, să-i ţină strâns în mâna Lui. I-am cerut o minune!

    Nu ştiu când au trecut două ore. Eram încă pe genunchi când le-am auzit paşii. Nu am apucat să deschid bine uşa, că au năvălit în casă, strigând amestecându-şi glasurile: „A fost foarte frumos astăzi! Ne ducem şi sâmbăta viitoare! Ne ducem mereu de-acum!” Ochii mi s-au împăienjenit instantaneu. Am văzut minunea lui Dumnezeu şi eram fericită.

    Vă împărtăşesc cu inima plină de bucurie această minune a lui Dumnezeu în viaţa mea, pentru că doresc să vă încurajez, dragi surori care încă mai „staţi în tribună”: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul. Ferice de omul care se încrede în El!”

    Gabriela Ichim, Galaţi, Moldova

    Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul (I) - 2016. Am crescut la bunici până la un an. Apoi, în fiecare vară îi vizitam şi străbăteam cu bucurie, pe jos, în fiecare Sabat, cei cinci kilometri dus şi întors spre biserica din satul vecin. Amintirile acelea frumoase mi-au rămas adânc întipărite în minte.
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Viziunea unei mame

    Nu este ușor să te dai la o parte pentru ca Dumnezeu să-Și poată face lucrarea. A fost nevoie ca El să-mi amintească de mai multe ori acest lucru, pentru a mă elibera de povara pe care nu trebuia să o port.

    În brațele iubirii Sale

    Fiica mea este în mâinile lui Dumnezeu. Nu există un loc mai bun decât atât. Peste o săptămână, de la momentul când scriu aceste rânduri, ea va fi la al treilea tratament de chimioterapie și pot să îmi imaginez cum Dumnezeu stă alături de ea, ținând-o în brațele iubirii Sale.

    Speranța – piesa lipsă

    Dumnezeu știa că dacă ea ar fi început ziua cu El, studiind din Cuvântul Său, acest lucru i-ar fi adus speranța care îi lipsea. Dumnezeu, prin Cuvântul Lui, ne va aduce și nouă speranța de care avem nevoie.

    Dă mai departe!

    În urmă cu mai bine de patruzeci de ani, un cuplu s-a împrietenit cu mine; și pentru că ştiu din experiență cum este să te simți singură într-o zi de închinare și apoi să fii invitată la o masă caldă. A fost și pentru tine cineva o binecuvântare? Poate este timpul să dai și tu mai departe ceea ce ai primit.

    Publicate astăzi

    Triunghiul echilateral

    Un bine, oricât de subiectiv ar fi, este neprețuit; trebuie doar să nu dăuneze cuiva gestul făcut de noi, în rest, grija noastră e aceea de a face totul pe deplin. Exemplul perfect este Mântuitorul nostru, care a făcut bine chiar și vrăjmașilor Lui.

    Viziunea unei mame

    Nu este ușor să te dai la o parte pentru ca Dumnezeu să-Și poată face lucrarea. A fost nevoie ca El să-mi amintească de mai multe ori acest lucru, pentru a mă elibera de povara pe care nu trebuia să o port.

    Aromoterapia

    Pune în practică astăzi acest principiu de răspândire a parfumului de sfat bun sau pur şi simplu îndreaptă-ţi urechea să asculţi un prieten. Rezultatul ar putea fi mult mai bun decât te aştepţi.

    Oferă-mi timp de calitate!

    Doamne bun, Te rog să îmi dai înțelepciunea să pot împlini nevoile copiilor mei oferindu-le astăzi timp prețios! PROVOCARE: Astăzi, când copilul tău va avea nevoie de o doză mică de atenție și iubire, acceptă cu bucurie să fii întrerupt(ă) din ceea ce faci și bucurați-vă împreună de părtășie!

    Ami az életben a legfontosabb

    „Keressétek először Isten országát és az Ő igazságát; és ezek mind megadatnak néktek.” (Mát 6,33)
...