Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul (I)

    În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul. (Psalmii 138:3)

    Am crescut la bunici până la un an. Apoi, în fiecare vară îi vizitam şi străbăteam cu bucurie, pe jos, în fiecare Sabat, cei cinci kilometri dus şi întors spre biserica din satul vecin. Amintirile acelea frumoase mi-au rămas adânc întipărite în minte.

    Anii au trecut. Mă mai rugam seara, mai citeam Biblia, aşa cum mă învăţaseră bunicii, dar nu aparţineam vreunei confesiuni religioase. Nu-L uitasem pe Dumnezeu, totuşi eram departe de El!

    Mai târziu, au apărut şi copiii: fetiţă şi băieţel. Când erau încă în ciclul primar, a fost introdusă ora de religie în şcoli. La un moment dat, ni s-a cerut să le cumpărăm cărţile de religie. Răsfoindu-le, parcă cineva mi-a luat dintr-odată pâcla de pe ochi. Nu voiam ca ei să înveţe despre sfinţi şi despre tradiţie, ci eu îmi doream să-L cunoască pe Dumnezeu şi adevărul Său, aşa cum este revelat în Cuvântul Său. Ştiam unde era biserica adventistă din localitatea mea. Mi-am făcut curaj şi am bătut la uşa pastorului. I-am spus că aş dori ca şi copiii mei să participe la orele de religie din Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Pastorul, surprins, dar cu un zâmbet cald, mi-a spus că sunt bineveniţi şi că îi aşteaptă la biserică începând cu sâmbăta următoare. Am plecat de acolo fericită şi liniştită. Am simţit că Dumnezeu le poartă de grijă copiilor mei.

    Astfel, sâmbătă de sâmbătă, copiii mergeau la biserică. Nu erau foarte fericiţi, dar nici nu murmurau prea tare. Era o schimbare majoră în viaţa lor. După un timp, a venit ziua în care mi-au spus clar că nu le place şi că nu vor să mai facă orele de religie astfel.

    La insistenţele mele şi după promisiunea că voi accepta hotărârea lor oricare ar fi aceea, au plecat încă o dată spre biserică. Cu tristeţe în suflet, am închis uşa în urma lor, am căzut în genunchi şi, cu lacrimile şiroind pe obraji, L-am implorat pe Dumnezeu să nu îi lase în mâna celui rău, în această lume nebună, să-i ţină strâns în mâna Lui. I-am cerut o minune!

    Nu ştiu când au trecut două ore. Eram încă pe genunchi când le-am auzit paşii. Nu am apucat să deschid bine uşa, că au năvălit în casă, strigând amestecându-şi glasurile: „A fost foarte frumos astăzi! Ne ducem şi sâmbăta viitoare! Ne ducem mereu de-acum!” Ochii mi s-au împăienjenit instantaneu. Am văzut minunea lui Dumnezeu şi eram fericită.

    Vă împărtăşesc cu inima plină de bucurie această minune a lui Dumnezeu în viaţa mea, pentru că doresc să vă încurajez, dragi surori care încă mai „staţi în tribună”: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul. Ferice de omul care se încrede în El!”

    Gabriela Ichim, Galaţi, Moldova

    Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul (I) - 2016. Am crescut la bunici până la un an. Apoi, în fiecare vară îi vizitam şi străbăteam cu bucurie, pe jos, în fiecare Sabat, cei cinci kilometri dus şi întors spre biserica din satul vecin. Amintirile acelea frumoase mi-au rămas adânc întipărite în minte.
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Credință și ascultare

    Ascultarea credincioasă a poruncii lui Dumnezeu a avut ca rezultat binecuvântarea promisă.

    Crede și nu te îndoi niciodată!

    Câteva săptămâni mai târziu, El a trimis un cec pe care nu îl așteptam. Dumnezeu Își ține făgăduințele, însă noi suntem „puțin credincioși”!

    Câmpul misionar de acasă

    Când folosim compasiunea blândă și când înțelegem cine sunt copiii noștri, avem ocazia să îi cunoaștem și să îi iubim și, astfel, să le arătăm cine este Isus. Mă rog ca Dumnezeu să vă binecuvânteze în mod bogat câmpul misionar, pentru veșnicie, iar copiii să poată spune: „Îl cunosc pe El!”

    Domnul poartă de grijă

    Data viitoare când vei avea de înfruntat o încercare, nu te gândi prea mult la multiplele căi prin care ai putea eșua. În schimb, roagă-te lui Dumnezeu pentru succes. El nu este niciodată prea ocupat să ne audă rugăciunile și este gata să intervină, dacă Îl rugăm.

    Publicate astăzi

    Primele cinci minute contează

    Un creștin este o emblemă pentru familia lui Hristos. Prin urmare, nu se cuvine să transmitem un aer primitiv și să-i îndemnăm pe ceilalți la dispreț și prejudecată. Îi datorăm Mântuitorului nostru o reprezentare onorabilă, iar nouă, o imagine atrăgătoare, ca o chemare fără cuvinte spre un mod de viață frumos și curat.

    Credință și ascultare

    Ascultarea credincioasă a poruncii lui Dumnezeu a avut ca rezultat binecuvântarea promisă.

    Sclav

    Ca și Iosif, s-ar putea să nu înțelegi de ce se întâmplă anumite lucruri în viața ta. Dar ai face foarte bine dacă ai adopta aceeași atitudine de supunere față de Dumnezeu, iar El îți va aduce o victorie adevărată.

    Eroii din cotidian

    Doamne din cer, pune în sufletul nostru dorința sinceră de a insufla respect pentru părinți în copiii bisericii noastre! PROVOCARE: Ia-ți timp pentru a le povesti în Sabat copiilor bisericii impactul pe care părinții lor l-au avut asupra comunității sau localității voastre!

    Látvány, hanghatások és bűnözés

    „Nem vetem a szemem hiábavaló dologra; a pártoskodók cselekedetét gyűlölöm: nincs köze hozzám. A csalárd...