Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul (II)

    Câtă vreme se zice: Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii. (Evrei 3:15)

    O bună perioadă de timp nu am mers regulat la biserică, fiindcă nu reuşeam să mă hotărăsc pentru o predare deplină. Trăiam între cele două lumi, fără puterea de a lua o decizie. Conştiinţa îmi dădea semnale, iar în sufletul meu exista o luptă.

    Când copiii au mai crescut, am început să merg mai des la biserică, Duhul Sfânt mă pregătea pentru următorul pas, dar eu tot amânam botezul. Dumnezeu mă aştepta să mă arunc în braţele Lui cu toate poverile şi nedesăvârşirile mele, iar eu aşteptam să mă simt pregătită pentru legământul cu El. Aşteptarea aceasta s-a prelungit ani şi ani, până într-o zi când maşina în care eram s-a ciocnit cu o altă maşină care intrase pe contrasens. Şoferul a pierdut controlul volanului şi am intrat frontal într-un gard de beton al unui depozit de materiale de construcţii, am dărâmat gardul şi am intrat în curtea depozitului. Într-o fracţiune de secundă, gândul mi-a fugit la copiii mei, care mă aveau numai pe mine, şi am strigat în gând: „Doamne, ai grijă de copiii mei!” Apoi mi-am pierdut cunoştinţa.

    Dumnezeu, în marea-I bunătate, nu a îngăduit să-mi rămână copiii orfani. În zilele ce au urmat, îmi venea obsedant în minte un gând: „Puteam să mor şi să pierd mântuirea.” Cred că aceasta a fost calea pe care a îngăduit-o Dumnezeu în dreptul meu, ca să-L primesc ca Mântuitor al meu prin botez. Prin harul Domnului, ziua cea mare a sosit şi am fost botezată în Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea pe care o cunoscusem din copilărie, la un an după ce fiica mea a făcut acest pas înaintea mea. Eram fericită, soarele strălucea şi era pace în inima mea.

    „Feriţi-vă de o amânare îndelungată. Nu lăsaţi pentru altă dată lucrarea de părăsire a păcatelor şi de căutare a curăţiei inimii prin Domnul Hristos. În această privinţă au greşit mii şi mii de oameni, spre pierzarea lor veşnică. Nu vreau să insist aici asupra scurtimii şi nesiguranţei vieţii, dar există un pericol teribil, un pericol insuficient înţeles – acela de a amâna mereu ascultarea de vocea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Orice neglijare sau respingere a harului lui Hristos are repercusiuni asupra ta însuţi; inima se împietreşte, voinţa slăbeşte, capacitatea de înţelegere devine confuză şi te face mai puţin capabil de a te supune îndemnurilor blânde ale Duhului Sfânt.” (Ellen G. White, Calea către Hristos, pp. 38-40)

    Dragă soră, bunătatea lui Dumnezeu te cheamă la pocăinţă. Nu amâna predarea. Astăzi, chiar acum, este momentul potrivit. Prin credinţă, ia decizia cea bună.

    Gabriela Ichim, Galaţi, Moldova

    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Totul va fi clar

    Poate niciodată nu vom înțelege motivul pentru multele lucruri care ni se întâmplă în această viață, dar știu că „Într-o zi, El îmi va explica totul”. Aștept cu nerăbdare acea zi.

    Vine mireasa!

    Rochia noastră pentru acea nuntă nu ne costă nimic; chiar Isus, Mirele, a plătit totul. „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8).

    Un ucenic al lui Isus

    Matei a luat hotărârea pentru el, dar ce vom face noi când Isus ne atinge inima cu dragostea și mila Sa și spune: „Urmează-Mă”?

    Cât de aproape este sfârșitul?

    Nimeni nu cunoaște exact răspunsul la întrebarea: „Cât de aproape este sfârșitul?” Totuși, David, vorbind cu Dumnezeu, ne lasă o mângâiere și o reasigurare: „Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduința Ta” (Psalmii 119:114).

    Publicate astăzi

    Sătul să fi bun

    A fi bun - a fi ascultător așa cum îți cere Dumnezeu - înseamnă a fi pregătit pentru ce are Dumnezeu mai bun să ofere.

    Totul va fi clar

    Poate niciodată nu vom înțelege motivul pentru multele lucruri care ni se întâmplă în această viață, dar știu că „Într-o zi, El îmi va explica totul”. Aștept cu nerăbdare acea zi.

    Model perfect

    Dacă ne mărturisim păcatele și le abandonăm, dacă venim la Isus în pocăință și în umilința sufletului, recunoscându-ne incapacitatea de a îndepărta chiar și un punct sau o pată de păcat și sprijinindu-ne numai pe meritele Mântuitorului crucificat, putem aștepta iertarea, căci cuvântul Lui e garantat. GÂNDESC MAI DEPARTE Se află ceva în viața mea care mă împiedică să-L urmez pe Hristos fără rezerve?

    A hűség követelménye

    „Te azért a munkának terhét hordozzad, mint Jézus Krisztus jó vitéze.” (2Tim 2:3)Krisztus katonái vagyunk,...

    Un pas necontrolat

    "Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. "...