Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul (II)

    Câtă vreme se zice: Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii. (Evrei 3:15)

    O bună perioadă de timp nu am mers regulat la biserică, fiindcă nu reuşeam să mă hotărăsc pentru o predare deplină. Trăiam între cele două lumi, fără puterea de a lua o decizie. Conştiinţa îmi dădea semnale, iar în sufletul meu exista o luptă.

    Când copiii au mai crescut, am început să merg mai des la biserică, Duhul Sfânt mă pregătea pentru următorul pas, dar eu tot amânam botezul. Dumnezeu mă aştepta să mă arunc în braţele Lui cu toate poverile şi nedesăvârşirile mele, iar eu aşteptam să mă simt pregătită pentru legământul cu El. Aşteptarea aceasta s-a prelungit ani şi ani, până într-o zi când maşina în care eram s-a ciocnit cu o altă maşină care intrase pe contrasens. Şoferul a pierdut controlul volanului şi am intrat frontal într-un gard de beton al unui depozit de materiale de construcţii, am dărâmat gardul şi am intrat în curtea depozitului. Într-o fracţiune de secundă, gândul mi-a fugit la copiii mei, care mă aveau numai pe mine, şi am strigat în gând: „Doamne, ai grijă de copiii mei!” Apoi mi-am pierdut cunoştinţa.

    Dumnezeu, în marea-I bunătate, nu a îngăduit să-mi rămână copiii orfani. În zilele ce au urmat, îmi venea obsedant în minte un gând: „Puteam să mor şi să pierd mântuirea.” Cred că aceasta a fost calea pe care a îngăduit-o Dumnezeu în dreptul meu, ca să-L primesc ca Mântuitor al meu prin botez. Prin harul Domnului, ziua cea mare a sosit şi am fost botezată în Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea pe care o cunoscusem din copilărie, la un an după ce fiica mea a făcut acest pas înaintea mea. Eram fericită, soarele strălucea şi era pace în inima mea.

    „Feriţi-vă de o amânare îndelungată. Nu lăsaţi pentru altă dată lucrarea de părăsire a păcatelor şi de căutare a curăţiei inimii prin Domnul Hristos. În această privinţă au greşit mii şi mii de oameni, spre pierzarea lor veşnică. Nu vreau să insist aici asupra scurtimii şi nesiguranţei vieţii, dar există un pericol teribil, un pericol insuficient înţeles – acela de a amâna mereu ascultarea de vocea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Orice neglijare sau respingere a harului lui Hristos are repercusiuni asupra ta însuţi; inima se împietreşte, voinţa slăbeşte, capacitatea de înţelegere devine confuză şi te face mai puţin capabil de a te supune îndemnurilor blânde ale Duhului Sfânt.” (Ellen G. White, Calea către Hristos, pp. 38-40)

    Dragă soră, bunătatea lui Dumnezeu te cheamă la pocăinţă. Nu amâna predarea. Astăzi, chiar acum, este momentul potrivit. Prin credinţă, ia decizia cea bună.

    Gabriela Ichim, Galaţi, Moldova

    Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul (II) - 2016. O bună perioadă de timp nu am mers regulat la biserică, fiindcă nu reuşeam să mă hotărăsc pentru o predare deplină. Trăiam între cele două lumi, fără puterea de a lua o decizie. Conştiinţa îmi dădea semnale, iar în sufletul meu exista o luptă.
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...