Eu mă bucur cu voi toţi. Tot aşa şi voi, bucuraţi-vă împreună cu mine. (Filipeni 2:17,18)
Cred că ştim răspunsul la următoarea întrebare: Cu cine îţi face plăcere să-ţi petreci timpul? Cu o persoană care îşi trăieşte viaţa cu seninătate sau cu una care se tot gândeşte cu ce problemă urmează să se confrunte?
Prin natura ocupaţiei, vorbesc zilnic cu oamenii. Unii sunt greu încercaţi în viaţă, poate că şi-au pierdut soţul, soţia, copilul sau au de îngrijit un copil bolnav, şi totuşi sunt încrezători. Ştiu să zâmbească, să glumească sau chiar să mă înveselească, dacă nu zâmbesc în acea zi; chiar să mă ajute să port poverile zilei.
Cineva ar putea spune: La mine nu merge! Oamenii nu ştiu cât sunt de nenorocită. Problemele mele sunt mult prea adânci! Dacă s-ar pune în pielea mea, ar vedea că nici lor nu le-ar fi uşor….
Nu e uşor, căci trăim pe pământ şi împotriva noastră luptă o putere uriaşă. Cu o intensitate mai mică sau mai mare, Satana ne încearcă. Să nu credem că cel pe care îl vedem zâmbind nu se confruntă cu nicio problemă. Se prea poate să aibă probleme, dar are şi speranţă. Dacă ei au de cine să se prindă, noi cu atât mai mult. Avem un Prieten care întotdeauna ne ascultă, ne înţelege, ne încurajează, ne oferă ajutor în situaţiile în care nu se vede nicio soluţie. Aşteaptă doar să îi cerem ajutorul.
Zâmbetul este exprimarea vizibilă a simţămintelor de moment. Ochii oglindesc bucuria care ne inundă sufletul. Şi în cuvintele noastre se vede ce izvorăşte din inima noastră. Zâmbetul vine din interior şi dă strălucire feţei. E un semn pentru lumea dinafară, este speranţa unui nou început.
Să îndrăznim să zâmbim! Vom avea doar de câştigat!
„Creştinii au menirea de a fi nişte purtători de lumină pe calea spre ceruri. Ei trebuie să reflecte spre lume lumina care străluceşte asupra lor, venind de la Hristos. Viaţa şi caracterul lor să fie de o asemenea manieră, încât, prin ei, şi alţii să dobândească o concepţie corectă despre Hristos şi despre lucrarea Sa… Religia Domnului Hristos aduce o pace asemenea unui râu. Ea nu stinge lumina bucuriei; nu alungă voioşia şi nici nu întunecă faţa luminoasă şi zâmbitoare. Domnul Hristos nu a venit să I se slujească, ci ca El să le slujească altora. Când iubirea Lui domneşte în inima noastră, atunci noi vom urma exemplul Său… Stabileşte-ţi ca regulă pentru viaţă – să nu rosteşti niciodată vreun cuvânt de îndoială sau descurajare. Prin cuvinte care inspiră speranţă şi bucurie sfântă, poţi face foarte mult pentru iluminarea vieţii altora şi pentru susţinerea propriilor eforturi.” (Ellen G. White, Calea către Hristos, pp. 145, 152, 150, ed. buz.)
Timea-Dalma, Veress, Sărmaş, Transilvania de Sud
