Mari privilegii

Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând. (Isaia 55:7)

Am să vă povestesc o experienţă pe care am trăit-o la începutul anului 2015, în perioada de stagiu la spitalul judeţean. Din anul 2014 am început să studiez pentru a deveni asistentă medicală. Lucrarea în spitale este ceva minunat şi nu trebuie neglijată. Îi apreciez pe toţi cei care nu uită de cei aflaţi în suferinţă şi merg să le aline suferinţele sufleteşti.

M-am rugat mult să pot avea ocazia să vorbesc cu pacienţii, să le pot duce vestea bună a salvării prin Isus Hristos, să le pot oferi un balsam pentru sufletele lor, să le pot da o carte sau să fac orice altceva ar avea ei nevoie în direcţia mântuirii şi eliberării lor de sub puterea celui rău. Aţi fi uimite, poate, dragi surori, să vedeţi câtă descurajare şi câtă suferinţă se găseşte în sufletului unui om bolnav; dacă aceste sentimente ar fi alungate, pacienţii ar fi vindecaţi mult mai repede şi pe deplin.

În fiecare zi luam cu mine cărţi şi broşuri de sănătate şi aşa ajungeam la spital. Într-o dimineaţă, am avut această experienţă pe care m-am gândit să o împărtăşesc cu dumneavoastră, în speranţa că lucrarea din spitale va deveni mai apreciată şi mai răspândită. Am întâlnit într-un salon o doamnă în vârstă şi am început să discutăm. Femeia aceasta ducea cu sine de zeci de ani o povară nespus de mare – se simţea vinovată pentru un avort pe care îl făcuse în tinereţe, deşi se rugase de multe ori pentru iertare. Avea totuşi simţământul că nu este iertată, că Dumnezeu o pedepseşte continuu, mai ales că un alt copil îi murise de mult, iar acum un nepot se afla grav bolnav de cancer. M-am simţit atât de apăsată de această situaţie: cât de greu trebuie să fie să trăieşti astfel întreaga viaţă, fără asigurarea unui Mântuitor iubitor, care nu oboseşte iertând!

De același autor

Noi perspective

Am încurajat-o pe doamna aceasta, i-am dat o carte – Suferinţele Domnului Hristos – şi i-am spus că are toate motivele să creadă că este iertată, să Îl creadă pe Dumnezeu pe cuvânt. Cred că am fost acolo la momentul potrivit, să stau de vorbă cu ea, să manifest empatie şi să aşez mâna ei în mâna marelui Medic. Ştiu că El îşi va continua lucrarea în sufletul ei.

Am reuşit, personal, să înţeleg mai clar cât de privilegiate suntem ca fiice ale lui Dumnezeu. El ne invită să îi căutăm pe cei deznădăjduiţi, care se află în valea umbrei morţii, înrobiţi de Satana.

Astăzi, draga mea soră, vei lua jugul lui Hristos, vei colabora cu El pentru a duce vestea bună a mântuirii celor ce pier fără a-L cunoaşte pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii?

Cristina Martin, Orşova, Oltenia

Comentariile sunt închise

Mari privilegii 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.