Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui. (Evrei 11:6)
Ştiu că ai vrea să fii fericită, să îi placi Domnului. Pentru asta ai nevoie de credinţă. Vă invit să ne punem credinţa pe cântar, îl laud pe Domnul pentru că m-am născut într-o familie de credincioşi. Din fragedă pruncie cunosc versetul din Ioan 3:16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Mai târziu l-am repetat la grupa de copii. Am auzit multe predici pe tema acestui verset şi la Şcoala de Sabat l-am dezbătut de multe ori. Îl ştiam pe de rost, dar la inima mea a ajuns atunci când, adolescentă fiind, l-am auzit pe fratele Timiş Alexandru vorbind despre istoria lui Avraam. Dumnezeu a vrut să-l înveţe ce înseamnă mântuirea în acest fel. Nu puteam pricepe cum a fost în stare să-l urce pe atât de mult aşteptatul fiu pe muntele Moria, fiind dispus să-l jertfească, la porunca lui Dumnezeu. L-am admirat şi pe Isaac cel atât de supus. Ce bine că Dumnezeu i-a oferit un înlocuitor pentru jertfa…
Adâncimea acestei iubiri am experimentat-o ca adult. Fiul meu avea doar 4 luni când a fost internat la Spitalul Judeţean Mureş. Ştiu că mamele mă înţeleg. Credeam că îmi crapă inima când am fost nevoită să îl las acolo. În plus, într-un alt spital era internată mama mea. Nici nu am venit acasă. Am rămas la mătuşa mea, ca să îi pot vizita zilnic. Ne-am rugat încontinuu şi am postit în ziua în care trebuia să aibă loc operaţia. Gândul meu era doar la fiul meu. Stăteam în casă şi mă gândeam: Dacă cineva mi-ar spune: „Alege, pe care îl dai, pe mama sau pe fiul tău?” Nu aş fi putut răspunde. Poate pe mine, dar nu e sigur! Aveam nevoie de încredere că totul va fi bine.
Atunci am auzit un glas în interior: „Tatăl tău Şi-a dat Fiul să moară pe acest pământ păcătos ca să ne dăruiască viaţa veşnică.” Cu mintea omenească nu putem pricepe ce ne-a pregătit. Locul e gata, dreptul l-a câştigat El… dacă tu crezi. Crezi în făgăduinţele lui Dumnezeu, crezi că El îi răsplăteşte pe cei ce îl iubesc?
Să distingem glasul lui Dumnezeu care ne vorbeşte prin Cuvântul Său, prin zâmbetul semenilor, prin natură şi cântecul păsărelelor, prin conştiinţa noastră.
Deja fiul meu are şi el un fiu şi iubirea mea pentru el îmi aminteşte de iubirea lui Dumnezeu. O, iubire nemăsurată, gata de sacrificiu.
Doamne Isuse, ajută-mă să Te preţuiesc, să cred din toată inima în Cuvântul Tău şi să pot spune şi altora: „Dacă crezi, poţi avea viaţă veşnică. Nu datorită meritelor tale vei fi mântuit. Priveşte la Isus! El este jertfa înlocuitoare. Prinde-te de această posibilitate şi veşnicia va fi a ta.”
Jarai Jolanka, Sărmaş, Transilvania de Sud
