De n-ar fi fost Domnul de partea noastră, să spună Israel acum… Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile şi pământul. (Psalmii 124:1,8)
Viaţa creştinului este plină de suişuri şi coborâşuri, iar experienţele prin care trecem nu vin niciodată la întâmplare. Dumnezeu este Cel care le trimite sau le îngăduie, pentru ca din ele să ieşim mai puternici, mai înţelepţi, mai empatici, cu ajutorul Său. Dacă vrei cu adevărat să afli rostul experienţelor din viaţă, opreşte-te câteva clipe după ce ai trecut dealul sau valea… şi întreabă-te: Ce am învăţat din aceasta? Întreabă-L pe El, care are răspuns la toate întrebările şi care are viziunea de ansamblu.
Cu puţin timp în urmă, am trecut printr-o experienţă nouă, necunoscută mie până atunci şi destul de neplăcută. Izolată fiind de familie, prieteni, biserică şi societate, îngrijind o persoană vârstnică, bolnavă şi cu un caracter dificil, am trăit clipe triste şi întunecate, care păreau fără sfârşit. Zgomotul, munca, oboseala, nopţile de veghe prelungite, cuvintele urâte, umilinţele, nemulţumirile, frustrările şi izolarea m-au condus la epuizare fizică şi psihică.
După ce am trecut dincolo de această experienţă, după ce odihna mi-a limpezit privirea şi gândurile, am început să caut răspunsuri. întrebările năvăleau de peste tot. E greu să înţelegi. Lumina vine treptat, nu dintr-odată. Dumnezeu are răbdare ca să asimilezi fiecare lecţie. Sunt unele examene pe care le ratezi, dar El te trece cu răbdare iar şi iar pe acolo, până când le promovezi. Peste altele treci de prima dată şi câştigul este dublu: al tău şi apoi al celor pe care îi poţi ajuta cu experienţa dobândită.
„Oricât de amară ar fi cauza suferinţei, creştinii trebuie să cultive un spirit liniştit şi împăcat cu Dumnezeu. Oricât de întunecate ar fi perspectivele, creştinii trebui să cultive speranţa în mai bine. Prin descurajare, nu se câştigă nimic, ci se pierde mult. în timp ce voioşia, resemnarea calmă şi pacea îi vor face fericiţi şi sănătoşi pe cei din jur, ele vor constitui cea mai mare binecuvântare şi pentru cel care le împărtăşeşte… Dumnezeu doreşte să nu privim în jos, ci în sus, tot mai sus.” (Ellen G. White, Minte, caracter, personalitate, p. 128)
Gertrude Radu, Madrid, Spania
