Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi. (1 Petru 5:7)
Textul din devoţionalul de dimineaţă îmi plăcuse foarte mult. Se afla în Isaia 32:17: „Lucrarea neprihănirii va fi pacea; rodul neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie.” M-am rugat şi I-am cerut Domnului pace şi linişte sufletească pentru mine şi familia mea.
Când am ieşit din odăiţă, fiica mea cea mare m-a anunţat că a venit un presupus partener de afaceri al tatălui ei care murise cu aproximativ un an în urmă, în condiţii suspecte. Acesta i-a adus la cunoştinţă că trebuia să plătească impozitul pe un teren pe care tatăl ei îl cumpărase cu puţin timp înainte de a muri.
Nu-mi venea să cred că răspunsul la rugăciunea mea însemna şi mai multă nelinişte. Şi iată de ce: pentru că tatăl fiicelor mele, de care eram despărţită de vreo 17 ani, murise în altă ţară şi nu le-a fost adusă la cunoştinţă moartea acestuia, pentru a-l plânge aşa cum se cuvine. Am aflat despre decesul lui la vreo săptămână după ce fusese înmormântat, odată cu faptul că şoferul lui îi furase toţi banii şi îi preluase şi afacerile în mod fraudulos. Astfel că fiicele mele, una studentă şi cealaltă elevă, s-au trezit deodată fără tată şi fără niciun ban. Neavând certificatul lui de deces, acesta nu a putut fi declarat mort în România, astfel că nu au putut nici măcar să beneficieze de o pensie de urmaş. Iar acum, când se mai liniştiseră şi se obişnuiseră cu ideea că nu mai era nimic de făcut, apare cineva la uşă, să le scoată şi datoare cu impozitul pe un teren de care nici măcar nu aveau habar şi pe care nici măcar nu-l deţineau. Am înţeles atunci că Dumnezeu ne dezvolta răbdarea şi credinţa. Nu trebuia să ne temem de nimic decât de a uita câte a făcut El pentru noi în trecut.
Nu ştim niciodată ce ne rezervă viitorul, dacă ne va aduce dificultăţi sau probleme neaşteptate, dar Dumnezeu a promis că va fi întotdeauna lângă noi şi nu ne va ajunge nicio ispită care să fie peste puterile noastre, pentru că El a pregătit mai dinainte şi mijloacele necesare ca să ieşim din ea.
„Să păstrăm vii în memoria noastră toate dovezile îndurării lui Dumnezeu, pe care le-a manifestat faţă de noi, lacrimile pe care le-a şters, durerile pe care le-a alinat, necazurile, temerile îndepărtate, nevoile pe care le-a satisfăcut şi binecuvântările pe care le-a revărsat asupra noastră.” (Ellen G. White, Calea către Hristos)
Când porniţi astăzi într-o nouă zi cu Domnul, să aveţi asigurarea bunătăţii Lui nemărginite şi fiecare făgăduinţă a Sa să se împbnească în viaţa voastră! Amin!
Ilzi Sora, Piteşti, Oltenia
