Cereţi, şi vi se va da, căutaţi, şi veţi găsi, bateţi, şi vi se va deschide. (Matei 7:7)
M-am trezit dimineaţa cu sentimentul că trebuie să o vizităm pe Elena. Vizita avea scopul de a o ajuta cu alimente, medicamente şi a avea o oră de părtăşie cu ea.
Elena este o persoană umilă, fără educaţie – nu ştie să citească – fără niciun venit din care să trăiască, iar ca situaţia să fie şi mai disperată, este foarte bolnavă. Locuieşte împreună cu o cumnată – din al cărei ajutor de handicap trăieşte – şi cu o nepoţică de care are grijă.
Am cunoscut-o când s-a botezat la noi în biserică. Am văzut atunci că are nevoie de o atenţie specială. După câteva zile a fost internată în spital. Trebuia operată din nou. În timpul celor trei săptămâni cât a fost internată, am reuşit să ne apropiem de ea, să-i câştigăm încrederea, să-i cunoaştem ei povestea vieţii şi nevoile. De atunci, un grup de femei din biserică o vizitează o dată pe lună la ea acasă, la 25 de kilometri de Bistriţa, pentru a-i duce cele necesare şi a ne bucura împreună.
Am adunat grupul de femei care să o viziteze, am făcut cumpărăturile şi am sunat-o pe Elena să o informez cu privire la vizită. Când am ajuns, se citea pe faţa ei bucuria. Am cântat, ne-am rugat şi ea ne-a povestit cât de binecuvântată se simte, cât de mult o iubeşte Dumnezeu. Ne-a spus ce a necăjită era dimineaţă, pentru că nu mai avea nimic din ce să facă mâncare. A căzut în genunchi şi cu lacrimi în ochi I-a cerut ajutor lui Dumnezeu. Nu a trecut mult timp şi i-a sunat telefonul. Nu mică i-a fost surpriza când am anunţat vizita noastră.
Dumnezeu Se foloseşte de oameni ca să vină în întâmpinarea nevoilor, pentru a răspunde rugăciunilor. Mulţumesc lui Dumnezeu că ne-a folosit ca răspuns la rugăciunea Elenei. Mă rog să am disponibilitatea de a vedea nevoile celor din jur şi a pleca acolo unde El mă trimite pentru a putea fi „răspuns la rugăciuni”.
„Când inimi simpatizează cu inimi împovărate de descurajare şi necaz, când mâna le dă celor în nevoie, când cei goi sunt îmbrăcaţi, când străinii sunt bine-veniţi să stea pe un scaun în casa ta, îngerii vin foarte aproape şi în cer vibrează o coardă. Fiecare faptă de dreptate, de milă şi de binefacere produce în cer o melodie. Tatăl, de pe tronul Său, îi vede pe cei ce fac aceste fapte de îndurare şi-i socoteşte printre cele mai preţioase comori ale Lui. „Ei vor fi ai mei, zice Domnul oştirdor, îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu…” – Maleahi 3:7 (Ellen G. White, Sfaturi pentru o slujire creştină eficientă, p. 205)
Veronica Drăgan, Bistriţa, Transilvania de Nord
