Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii. (Proverbele 4:23)
Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea Sa. I-a dăruit înzestrări cu totul speciale pentru destinul Său măreţ: acela de a reflecta slava Sa. Adam şi Eva străluceau de sănătate şi vigoare şi inima lor era plină de bucurie şi pace. Înaltele daruri mintale şi spirituale îi făceau în stare să aprecieze caracterul plin de dragoste al Creatorului lor, să se bucure de comuniunea directă cu El. Un orizont glorios era deschis înaintea lor: aveau ocazia să dobândească zilnic noi comori ale cunoaşterii înţelepciunii Lui şi să descopere izvoare proaspete de fericire.
Dar toate aceste perspective au fost ruinate în momentul în care Eva a nesocotit porunca lui Dumnezeu şi a ales să cunoască răul. S-a aventurat pe terenul interzis, permiţându-i ispititorului să strecoare în mintea ei îndoiala cu privire la bunătatea lui Dumnezeu. Înainte de a-şi da seama ce face, a respins autoritatea divină şi l-a invitat pe vrăjmaş în inima ei, crezând că ar putea păşi astfel către o sferă de existenţă mai înaltă… Imediat a devenit un instrument pentru ispitirea soţului ei şi în scurt timp a descoperit că sub poleiala de suprafaţă a cuvintelor prin care i-a fost lăudată înfăţişarea frumoasă şi inteligenţa – se afla gustul amar al păcatului… Cât de uşor este s-o condamnăm pe Eva pentru această alegere!
Dar reflectorul se îndreaptă acum spre mine şi spre tine, şi întrebarea răsună cu ecou: A cui este inima ta?
Cuvintele pot să se prăvălească repede împreună cu zâmbetul, declarând că Hristos este Domn; doar L-am invitat cu ani în urmă să îmi conducă viaţa şi poate că am pecetluit cu legământ decizia de a-I fi credincioasă şi a-L face cunoscut tuturor semenilor mei.
Dar cuvintele trebuie să aibă „acoperire” în fapte. Este viaţa mea caracterizată de o dragoste autentică pentru Isus? Este El cu adevărat împăratul meu ceresc, căruia îi mulţumesc pentru darul vieţii plătit atât de scump la Golgota, şi-L rog să mă înveţe cum să trăiesc această viaţă nouă? Îl invit zilnic să îmi împodobească inima cu bunătate, cu un duh blând şi liniştit, cu voioşie în ascultarea principiilor Sale, cu modestie şi eliberare de orice formă de mândrie?
Vrăjmaşul foloseşte şi astăzi tactica din Eden, încercând pe mii de căi să ne abată atenţia de la El, să ne câştige inima prin înşelăciune şi apoi, odată întronat – ia eul nostru în braţe şi începe să-l ridice în slăvi, asigurându-ne că păşim către o sferă de existenţă mai înaltă, cu plăceri şi dorinţe satisfăcute pe moment… Dar, vai, cât de repede se năruiesc toate…
Ia-ţi timp chiar acum şi descoperă a cui slavă o reflectă viaţa ta.
Teodora Goran, Câmpina, Muntenia
