Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită. (Romani 12:2)
Una din cursele perfide în care vrăjmaşul prinde astăzi multe inimi este moda în îmbrăcăminte, după „chipul veacului acestuia”. Ca şi în Eden, el admiră frumuseţea femeilor prin toate mijloacele media, determinându-le să se expună cât mai mult privirilor celor din jur. Le face să creadă că vor fi mai „bine văzute”, şi astfel ele devin un instrument în mâna lui pentru a-i ispiti şi a-i atrage în cursă pe bărbaţi.
Poate că spun: „Eu sunt creştină şi nu urmăresc ţinte de felul acesta.” Dar cât de des mi-am luat timp să mă gândesc la faptul că bărbaţii au fost creaţi cu o percepţie diferită de a noastră şi ei sunt atraşi la vederea unui trup feminin, mai ales când este sumar îmbrăcat? Cât de conştientă sunt de responsabilitatea pe care mi-o asum atunci când îmbrac haine care să pună în evidenţă formele şi curbele corpului, precum şi lungimea picioarelor mele? Pot fi liniştită la gândul că într-o zi voi da socoteală pentru păcatul hărţuirii sexuale?
Poate că mi se pare prea de tot acest gând… Dar şi Eva a considerat că „aventura” ei este nevinovată…, până când a constatat cu durere că fusese înşelată. Atunci a regretat amarnic fapta ei, dar era prea târziu… Astăzi, Domnul ne face conştiente că scopul modei este acela de a seduce, făcând apel la senzualitate; ea satisface fantezia momentului. Fustele scurte, care nu acoperă bine genunchii, atrag atenţia la picioare, şliţurile adânci la fuste sau la bluze sunt foarte atrăgătoare pentru jocul „de-a v-aţi ascunselea”. Decolteurile lasă prea puţin loc imaginaţiei. Isus a spus: „Oricine se uită la o femeia ca s-o poftească a şi păcătuit cu ea în inima lui” (Matei 5:28). Dar dacă eu sunt cea care-l ispitesc la fiecare pas, sunt oare mai puţin vinovată?
Sfatul divin este spre binele nostru: „Femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială…” (1 Timotei 2:9). Să ne gândim la scopul pentru care mergem la biserică. Dorim să ne întâlnim cu Dumnezeul nostru sfânt şi să ne închinăm în duh şi în adevăr Celui în faţa căruia îngerii îşi acoperă picioarele (Isaia 6:2) sau să atragem atenţia asupra noastră, împiedicându-i astfel şi pe fraţii noştri să se concentreze asupra mesajelor Domnului? Este nevoie de o schimbare la nivelul minţii. „Dacă inima ta este transformată, aceasta se va observa în înfăţişarea exterioară. Dacă Hristos este în noi, nădejdea slavei, vom decoperi atâta farmec în El, încât sufletul va fi cucerit. El se va lipi de Hristos, va alege să-L iubească şi să-L preamărească, iar egoismul va fi uitat.” (Spiritual Gifts, voi. 2, p. 236)
Teodora Goran, Câmpina, Muntenia
