Marta era împărţită cu multă slujire. […] „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie, Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” (Luca 10:40-42)
Citind aceste versete, mi-au venit în minte două aspecte: relaţia personală cu Dumnezeu, de unde izvorăşte puterea spirituală pentru multele griji şi preocupări pe care le poate avea o mamă şi soţie. Iar al doilea aspect este misiunea cea mai solemnă pe care o poate avea o mamă – educarea copiilor pentru mântuirea lor, partea care nu i se va lua în ziua aceea.
Un tânăr căuta de lucru. S-a apropiat de şeful unei echipe de tăietori de lemne şi i-a cerut de lucru.
– Hai să vedem dacă poţi tăia acel copac, l-a testat şeful echipei. Tânărul a doborât copacul cu îndemânare, iar şeful l-a angajat de luni. Au trecut zilele. Joi după-amiază şeful s-a apropiat de el şi i-a spus:
– Astăzi, la plecare, poţi să te opreşti să-ţi iei plata.
Nedumerit, tânărul a întrebat:
– Eu credeam că plătiţi vinerea.
În mod normal da, a răspuns şeful, dar tu eşti concediat, deoarece ai rămas în urmă.
– Dar eu lucrez din greu, a încercat să se apere tânărul. Ajung primul la lucru, plec ultimul şi lucrez chiar şi în pauzele de masă!
Şeful, văzând sinceritatea tânărului, s-a gândit puţin şi apoi l-a întrebat: – Spune-mi, tu ţi-ai ascuţit vreodată toporul?
– Domnule, am fost prea ocupat cu lucrul ca să-mi fac timp pentru asta.
Timpul petrecut cu Dumnezeu va da vigoare, putere şi împlinire, dar şi acel caracter care izvorăşte din relaţia cu El. Acesta nu ţi se va lua niciodată. Ellen White scrie: „Mama trebuie să simtă nevoia călăuzirii Duhului Sfânt, pentru ca ea însăşi să poată avea o experienţă în ce priveşte calea şi voia Domnului. Apoi, prin harul Domnului Hristos, ea poate fi un învăţător înţelept, blând, iubitor.” (Căminul adventist, p. 206)
Această relaţie cu Domnul Isus va da autoritate misiunii solemne pe care o are o mamă: „Mamele care suspină după un câmp misionar au unul la îndemână, în propriul lor cămin… Oare sufletele copiilor lor nu au aceeaşi valoare ca şi sufletele păgânilor? Cu câtă grijă şi duioşie ar trebui să vegheze asupra dezvoltării minţii lor şi să-i lege de Dumnezeu! Cine ar putea face acest lucru mai bine decât o mamă iubitoare, temătoare de Dumnezeu?” (Ellen G. White, Căminul adventist, p. 245)
N-ai vrea ca azi să îţi iei mai mult timp pentru călăuzirea Duhului Sfânt şi pentru o experienţă personală cu El?
Ortensia Profir, Moldova
