Ce este omul ca să te gândeşti la el? Şi fiul omului ca să-l bagi în seamă? L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cinste. (Psalmii 8:4,5)
O picătură de apă în mare. Mult sau puţin? Am putea spune că e mult prea puţin, fără importanţă, neobservabilă, nici nu merită să o aminteşti. Dar marea are nevoie de fiecare picătură a ei, pentru că astfel se formează. Şi noi suntem picături pe pământ, dar pentru Creator suntem foarte preţioase, de neînlocuit. Doar nişte picături de apă, dar Dumnezeu se apleacă spre noi. Îngerii sunt uimiţi să vadă că Dumnezeu îşi găseşte bucuria în relaţionarea cu omul, care este un fir de praf, dar care oglindeşte chipul lui Dumnezeu. Fără o picătură, marea este mai puţină şi fără un om, pe pământ sunt mai puţini oameni. Viaţa e o picătură în oceanul nesfârşit. Dar ce este oceanul, dacă nu mulţimea acestor picături pe care o unitate îndepărtată le ţine laolaltă?
Viaţa e atât de preţioasă, o comoară de mare preţ, care nu se compară cu nimic. Putem recupera orice am pierdut pe parcursul vieţii, dar nimeni nu-şi poate trăi viaţa de două ori pe acest pământ. Se poate trăi doar o dată, de aceea merită să fie trăită frumos. Să aducem în viaţa noastră mai mult zâmbet, mai multă seninătate. Zâmbetul este cel care uşurează purtarea poverilor de fiecare zi, şterge lacrimile şi face să se uite durerea şi amărăciunea. Cu zâmbetul nostru îi înveselim şi pe alţii, le alinăm rănile şi îi ridicăm pe oamenii prăbuşiţi de durere, loviţi prea tare de Satana. De aceea, să nu uităm, surorilor, zâmbetul este obligatoriu!
În afară de acesta, avem la dispoziţie cuvintele din care putem forma propoziţii minunate. Îi putem mulţumi lui Dumnezeu că ne-a creat atât de minunat. Le putem spune celorlalţi oameni că sunt importanţi pentru noi şi că îi iubim. Le putem spune că Dumnezeu îi iubeşte foarte mult şi ne primeşte pe toţi în harul Său. Nu uitaţi să spuneţi cuvinte frumoase, înălţătoare, de recunoştinţă la adresa lui Dumnezeu şi a oamenilor. E obligatoriu!
Apoi să observăm frumuseţile care ne înconjoară. Dumnezeu a creat acest pământ cu grijă, l-a împodobit cu o mulţime de culori şi l-a îmbrăcat cu dovezi ale dragostei: picăturile de rouă pe firul de iarbă, cântecul păsărelelor, minunăţia răsăritului de soare şi mângâierea razelor lui, bogăţia lanului de grâu împodobit cu maci, adierea vântului de seară, sclipirea stelelor noaptea… Nu uitaţi să vedeţi frumuseţea care atinge corzile sensibile ale sufletului nostru. Este obligatoriu!
Doamne, tânjesc să pot observa frumuseţile mărunte, ascunse şi să mă pot minuna de caracterul Tău desăvârşit chiar astăzi, acolo unde sunt.
Balia Erzsebet Erika, Teleac, Transilvania de Sud
