Iată, îi voi da vindecare şi sănătate, îi voi vindeca şi le voi deschide un izvor bogat în pace şi credincioşie. (Ieremia 33:6)
Mă întorceam acasă de la serviciu când am simţit un junghi dureros în genunchiul drept. Am pus mâna şi am descoperit în plica genunchiului o umflătură puţin mai mare decât o nucă. Mă durea la fiecare pas din ce în ce mai tare. Până am ajuns acasă m-am tot gândit: Ce să fac? De ce mi se întâmplă asta? Familia îmi spunea că este din cauză că am dus bagaje grele. Adevărul este că în ziua precedentă cărasem 18 kilograme de la piaţă.
După ce am folosit unguente de toate felurile, care nu mi-au folosit la nimic, am mers la medic. Radiografia arăta o artroză la articulaţia genunchiului drept. Am început să mă îngrijorez: Oare artroza este ca o mică tumoră? Doctoriţa nu mi-a explicat nimic, mi-a spus că asta e şi gata. M-a trimis la fizioterapie, care mă ajuta doar în sensul că uneori durerea îmi era alinată, dar genunchiul nu mi-l puteam îndoi, iar dacă încercam să-l îndoi, începea o durere vie care nu se mai liniştea. Doctoriţa a spus că e nevoie de injecţii, cel puţin două, din acelea scumpe, pe care mi le va face ea. Rezultatul injecţiilor a fost că o săptămână nu m-a durut, dar apoi a început să mă doară şi mai tare şi nu mai puteam îndoi deloc genunchiul.
Aşa a trecut un an, timp în care am tot încercat diverse remedii. Omul se poate obişnui cu multe, chiar şi cu durerea. În rugăciunile mele zilnice, mă gândeam că poate acesta este un ţepuş asemenea lui Pavel, pentru că cine mă cunoaşte ştie că sunt o persoană activă, dinamică. Încet a trecut şi al doilea an, timp în care am luat medicamente şi tot felul de unguente. Dar într-o zi mi-am spus: „Gata! Mi-a ajuns! Nu mai merg la niciun medic şi nu mai iau niciun medicament.” Am îngenuncheat şi m-am rugat aşa: „Domnul şi Mântuitorul meu, dacă aceasta este voia Ta şi eu trebuie să trăiesc cu acest «ţepuş» pentru restul vieţii, atunci să se facă voia Ta sfântă şi eu nu mai recurg la niciun fel de tratament; dar dacă Tu vrei, mă poţi vindeca. Te rog, Doamne, ascultă-mi rugăciunea.”
A doua zi dimineaţă, când m-am trezit şi am coborât din pat, s-a întâmplat ceva incredibil: genunchiul mi se îndoia fără durere. Am dus mâna la genunchi şi am căutat umflătura, dar aceasta dispăruse. El m-a vindecat!
Am simţit o bucurie fără margini şi, cu recunoştinţă, I-am mulţumit Dumnezeului meu pentru harul Său nemărginit, pentru că mi-a răspuns atât de repede şi de minunat. El este vindecătorul nostru. Să ne prindem întotdeauna de făgăduinţele Lui, căci acestea se împlinesc cu noi.
Gabriella Bordăs, Transilvania de Sud
