Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri. (Matei 5:16)
Suntem de multe ori animaţi de idei prolifice, avem aspiraţii înălţătoare, ne dorim cu ardoare să facem o schimbare, şi acestea sunt ascunse sub perdeaua sincerităţii. Însă ideile trebuie să fie în tandem cu acţiunea. Ele nu pot exista de sine stătătoare într-un vid spiritual.
Personajul biblic Ruben şi-a simţit sufletul ca un ghetou, pentru că nu şi-a transpus reflecţia în fapte. „Ruben le-a zis: «Să nu vărsaţi sânge, ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustie şi nu puneţi mâna pe el.» Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său” (Geneza 37:22). Da, era mânat de intenţii bune, dorea să-l salveze pe Iosif din mâinile fraţilor lui. Ştim însă că acest gând a fost nerealizabil.
Să ne gândim la titanii noştri antecesori, care au avut idei grandioase şi le-au materializat în folosul nostru. Dacă Thomas Edison nu şi-ar fi dus ideea până la capăt, noi nu am fi cunoscut beneficiile becului. Dacă Johannes Gutenberg nu ar fi inventat tiparul, nu ne mai delectam în universul livresc creat prin condei, de orizontul feeric deschis.
Şi, mai important decât atât, avem chiar exemplul suprem. Dacă Dumnezeu ar fi avut doar de gând să ni-L trimită pe Isus în această lume şi să ne salveze, traseul nostru veşnic ar fi fost unul sumbru. Textul de aur ar fi sunat doar astfel: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a avut de gând să dea pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (Ioan 3:16)”. Nu, Dumnezeu a avut de gând să dea şi a dat pe singurul Său Fiu. Dar noi, oamenii, uneori suntem tributari sintagmei: „Am avut de gând.” Avem idei care rămân baricadate în noi înşine. Puterea de-a le elibera vine tot de Sus.
Poate că şi tu te confrunţi cu o astfel de situaţie, poate că ţi-ai propus lucruri nobile, însă produsul finit întârzie să apară sau nu face parte din realitatea imediată. Poate că îţi spui: „Mai este şi mâine o zi. Voi face mâine lucrul acesta.” Nu ştii dacă se va mai deschide o nouă zi. Fă astăzi, acum, ceea ce de atâta amar de vreme ţi-ai creionat în minte şi în inimă. împleteşte intenţiile bune cu faptele! Eliberează stropii de rouă din sufletul tău, după care tânjeşte atâta lume însetată!
Laura Manciu, Buzău, Muntenia
