Scut şi ocrotire

Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare! (Psalmii 103:2,4)

Eram fericită când am plecat din misiunea de la penitenciar, pentru că n-am pierdut ocazia să-L mărturisesc pe Dumnezeu. M-am hotărât să trec prin piaţă pentru a cumpăra răsaduri de grădină. Mai întâi m-am oprit la o masă şi am cumpărat răsadul de ardei, pe care l-am aşezat în plasă, apoi m-am oprit în altă parte de unde am luat şi răsad de sfeclă roşie. În momentul în care a trebuit să plătesc, mi-am dat seama că nu mai am portofelul în geantă. Parcă se învârtea piaţa cu mine. Rapid, am realizat că lipsa portofelului nu însemna doar pierdea banilor, deşi aveam la mine o sumă considerabilă pe care trebuia s-o dau cuiva, dar şi a actelor. Cum aveam să mă descurc fără buletin, cuponul de pensie şi celelalte acte? În timp ce mă rugam, am hotărât să mă întorc la masa de unde cumpărasem răsadul de ardei. Era aglomeraţie, dar l-am zărit. Portofelul meu, uşor întredeschis era pe masă. Se puteau observa banii, dar cred că Dumnezeu a pus mâna Lui protectoare peste el şi nimeni nu l-a observat. Pentru mine a fost o minune. A doua zi, aveam iarăşi programare la penitenciar şi fără buletin n-aş fi putut să intru. Dar experienţa nu se termină aici. Nici îngerii răi nu dorm. Am urcat în autobuz pentru a mă îndrepta spre casă. Înainte cu o staţie de a coborî, am simţit că mă sufoc şi am început să tuşesc. Oamenii din autobuz i-au cerut şoferului să oprească şi să deschidă larg uşile. Toţi am coborât repede. Cineva folosise spray paralizant. După cinci minute ne-am reluat cursa şi am ajuns în siguranţă acasă. Dumnezeu a fost adăpost şi sprijin pentru mine în ziua aceea!

Într-o altă ocazie, Dumnezeu mi-a dovedit credincioşia Lui faţă de mine şi am înţeles cât de mult mă iubeşte! Eram în bucătărie cu treburi obişnuite. Am urcat apoi în pod, însă la coborâre o treaptă de lemn s-a rupt şi am căzut de la 3 metri înălţime. Un nepot care se afla în apropiere a încercat să mă ajute. Eram plină de vânătăi, gâtul mă durea foarte tare. Am fost dusă la Serviciul de Urgenţă pentru investigaţii. Deşi am căzut de la o înălţime considerabilă, nu am avut nicio fractură sau leziune craniană. Dumnezeu încă o dată a fost scut şi ocrotire pentru mine.

„Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul. Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac” (Psalmii 121:7,8)

Cu un astfel de Dumnezeu, ai toate motivele ca astăzi să cânţi, să te rogi şi să porneşti la lucru cu deplină încredere în El! Curaj!

Leana Peşea, Craiova, Oltenia

Citește și
Comentarii
Se încarcă...