Articolul precedentImunologia organismului
    Articolul următorO recoltă târzie (2)

    Nu mai sunt supărată

    Ascultă sfaturile şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor! Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte. (Proverbele 19:20,21)

    Sunt a patra fată născută în familie şi aveam şapte ani când tatăl meu s-a convertit. În 1945 s-a întors acasă, după trei ani de prizonierat. După convertire a renunţat complet la viaţa lumească pe care a trăit-o înainte. Pe surorile mele mai mari le-au trimis la şcoală, dar în dreptul meu au decis să nu mai continui şcoala. Mi-aş fi dorit să fiu medic cu orice preţ. Toată viaţa mea am fost nemulţumită din această cauză. Totuşi am folosit ocazia să citesc cât am putut de mult.

    Am devenit soţie de pastor, lucru pe care nu mi l-am dorit niciodată, iar viaţa familiei de pastor din anii ’60 nu era deloc de invidiat. Salariile erau foarte mici, iar soţiile de pastori nu aveau voie să fie angajate, ci să-şi ajute soţii. Noi am respectat regula, totuşi am lucrat noaptea pentru a asigura cele necesare pentru copiii noştri. Am fost zilieră la vopsitorie, am făcut lucru de mână, am vopsit goblenuri, am scris şi am tradus. Între timp, am construit şi o casă cu ajutorul părinţilor şi al fraţilor. În primii şase ani, ne-am mutat de şase ori. Familia ni s-a înmulţit cu doi copii şi ne-au şi mutat între timp. Cu faptul că nu am mai vrut să mă mai mut nu mă laud, dar mulţumesc conducerii că i-a dat soţului meu districte în jurul localităţii unde stăteam. Timp de 33 de ani, bisericile lui nu au dus lipsă de poezii şi programe pentru tineret. Asta îmi plăcea să fac. În sfârşit, cu ajutorul unui frate şi al fiului meu, am reuşit să obţin o mică pensie, dar este foarte puţin.

    Totuşi astăzi, la 73 de ani, pot să spun că, în ciuda multor greutăţi, câştigul a fost faptul că întotdeauna am fost acasă lângă copiii mei. Nu am dus niciodată lipsă de nimic, copiii au crescut într-o biserică frumoasă, au rămas în credinţă, sunt oameni serioşi, responsabili, niciodată nu m-au supărat, ne ajută în orice necaz. Nu le-am putut oferi mai mult decât o educaţie bună, dar Dumnezeu i-a răsplătit mult mai mult… Slăvit fie Numele Lui.

    Dacă Dumnezeu va îngădui să mă reîntâlnesc cu tatăl meu, nu îi voi reproşa faptul că nu m-a dat la şcoală, aşa cum mi-am dorit toată viaţa – mai ales că acolo, în ceruri, vom uita tot ce este vechi.

    „Cele mai preţioase pentru formarea caracterului copiilor sunt faptele mici de slujire pentru Hristos din viaţa de fiecare zi. Acestea le îndreaptă paşii pe drumul slujirii neegoiste. Este datoria părinţilor şi educatorilor să trezească acest spirit, să-l păstreze viu şi să-l promoveze mai departe. Aceasta este cea mai importantă datorie.” (Ellen G. White, Alege viaţa, p. 56)

    Eva Blenessy, Sărmaş, Transilvania de Sud

    Nu mai sunt supărată - 2016. Sunt a patra fată născută în familie şi aveam şapte ani când tatăl meu s-a convertit. În 1945 s-a întors acasă, după trei ani de prizonierat. După convertire a renunţat complet la viaţa lumească pe care a trăit-o înainte. Pe surorile mele mai mari le-au trimis la şcoală, dar...
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Pace în mijlocul furtunii

    În acea noapte a venit uraganul. M-am mirat că am dormit aproape tot timpul. Am experimentat o pace extraordinară în mijlocul furtunii.

    Iertarea

    Trebuie să le cerem iertare celorlalți și Tatălui nostru ceresc. El ne iubește atât de mult, că este bucuros să ne ierte. Lăudați numele Lui!

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Publicate astăzi

    Cinci cercuri olimpice

    Ai și tu legende pe care le crezi, deși nu îți e foarte clar de unde vin? Crezi în prezicerile horoscopului sau în ceva semne inexplicabile? Sfatul este să mergi pe o variantă mai clară și mai sigură – Cuvântul lui Dumnezeu. Îl ai sigur în bibliotecă, dacă nu cumva chiar în telefonul tău.

    Pace în mijlocul furtunii

    În acea noapte a venit uraganul. M-am mirat că am dormit aproape tot timpul. Am experimentat o pace extraordinară în mijlocul furtunii.

    Batjocura şi dispreţul

    Cere astăzi răscumpărarea, și El ți-o va acorda la timpul potrivit și în cea mai bună formă, ca să devii biruitor și mai puternic.

    Luați-vă timp!

    Îi așezăm azi, Doamne, pe dragii noștri copii și nepoți în mâna Ta, spre binecuvântare! PROVOCARE: Fă-ți timp, chiar acum, pentru copii și nepoți! „Treaba poate aștepta până ce îi arăți copilului curcubeul, dar curcubeul nu așteaptă până ce termini treaba” (Patricia Clafford).

    „Amint Noé napjaiban volt…”

    „És miként Noé napjaiban lett, úgy lesz az ember Fiának napjaibanis.” (Luk 17,26)„Az Úr feltárta...