Articolul precedentImunologia organismului
    Articolul următorO recoltă târzie (2)

    Nu mai sunt supărată

    Ascultă sfaturile şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor! Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte. (Proverbele 19:20,21)

    Sunt a patra fată născută în familie şi aveam şapte ani când tatăl meu s-a convertit. În 1945 s-a întors acasă, după trei ani de prizonierat. După convertire a renunţat complet la viaţa lumească pe care a trăit-o înainte. Pe surorile mele mai mari le-au trimis la şcoală, dar în dreptul meu au decis să nu mai continui şcoala. Mi-aş fi dorit să fiu medic cu orice preţ. Toată viaţa mea am fost nemulţumită din această cauză. Totuşi am folosit ocazia să citesc cât am putut de mult.

    Am devenit soţie de pastor, lucru pe care nu mi l-am dorit niciodată, iar viaţa familiei de pastor din anii ’60 nu era deloc de invidiat. Salariile erau foarte mici, iar soţiile de pastori nu aveau voie să fie angajate, ci să-şi ajute soţii. Noi am respectat regula, totuşi am lucrat noaptea pentru a asigura cele necesare pentru copiii noştri. Am fost zilieră la vopsitorie, am făcut lucru de mână, am vopsit goblenuri, am scris şi am tradus. Între timp, am construit şi o casă cu ajutorul părinţilor şi al fraţilor. În primii şase ani, ne-am mutat de şase ori. Familia ni s-a înmulţit cu doi copii şi ne-au şi mutat între timp. Cu faptul că nu am mai vrut să mă mai mut nu mă laud, dar mulţumesc conducerii că i-a dat soţului meu districte în jurul localităţii unde stăteam. Timp de 33 de ani, bisericile lui nu au dus lipsă de poezii şi programe pentru tineret. Asta îmi plăcea să fac. În sfârşit, cu ajutorul unui frate şi al fiului meu, am reuşit să obţin o mică pensie, dar este foarte puţin.

    Totuşi astăzi, la 73 de ani, pot să spun că, în ciuda multor greutăţi, câştigul a fost faptul că întotdeauna am fost acasă lângă copiii mei. Nu am dus niciodată lipsă de nimic, copiii au crescut într-o biserică frumoasă, au rămas în credinţă, sunt oameni serioşi, responsabili, niciodată nu m-au supărat, ne ajută în orice necaz. Nu le-am putut oferi mai mult decât o educaţie bună, dar Dumnezeu i-a răsplătit mult mai mult… Slăvit fie Numele Lui.

    Dacă Dumnezeu va îngădui să mă reîntâlnesc cu tatăl meu, nu îi voi reproşa faptul că nu m-a dat la şcoală, aşa cum mi-am dorit toată viaţa – mai ales că acolo, în ceruri, vom uita tot ce este vechi.

    „Cele mai preţioase pentru formarea caracterului copiilor sunt faptele mici de slujire pentru Hristos din viaţa de fiecare zi. Acestea le îndreaptă paşii pe drumul slujirii neegoiste. Este datoria părinţilor şi educatorilor să trezească acest spirit, să-l păstreze viu şi să-l promoveze mai departe. Aceasta este cea mai importantă datorie.” (Ellen G. White, Alege viaţa, p. 56)

    Eva Blenessy, Sărmaş, Transilvania de Sud

    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Legătura

    Cred cu tărie că trebuie să rămânem legate de Dumnezeu și unele de altele. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest devoțional care ne ajută să fim sincere unele cu altele și să creăm o legătură între noi!

    Rebeca

    Dacă Isus ar fi fost pe plajă în ziua aceea – sau este în casa ta astăzi sau a fost în biroul tău ieri – cred că i-ar spune fiecărei „fete” dinăuntrul tău: „Mângâiați-vă una pe alta, fiica mea. Întăriți-vă, în loc să vă doborâți! Vocea ta frumoasă poate să aducă bucurie, nu întristare.”

    O fericire mai mare

    Tatăl nostru din ceruri nu a așteptat nimic în schimb atunci când L-a dat pe Fiul Său pentru noi. Singurul lucru pe care îl cere este să alegem să Îl iubim și să Îl ascultăm. El este atât de bun, încât ne-a dat dreptul să alegem dacă vrem să Îi slujim sau nu.

    În siguranță în mâna Sa – partea 2

    Cuvintele de demult ale mamei chiar ni se aplică tuturor: „Ai fost salvată cu un scop; Dumnezeu are un plan pentru tine.” În ziua aceea mi-am amintit din nou că El veghează cu credincioșie asupra noastră.

    Publicate astăzi

    Despre numai zece oameni

    La o relație de adevărată prietenie cu Dumnezeu nu se ajunge din întâmplare, sau ferindu-ne cu groază de mânia Lui, ori făcând din obligație lucruri. Prietenia este un exercițiu al cunoașterii; este nevoie să citim despre El, să-L căutăm în natură și să simțim în rugăciune apropierea Lui.

    Legătura

    Cred cu tărie că trebuie să rămânem legate de Dumnezeu și unele de altele. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest devoțional care ne ajută să fim sincere unele cu altele și să creăm o legătură între noi!

    Rugăciunea pentru duşmani

    Dacă ai şi tu pe cineva care ţi-a greşit, îţi propunem astăzi să te rogi pentru acea persoană. Imaginează-ţi că este foarte serios mustrată de conştiinţă, dar îi lipseşte curajul să-ţi ceară iertare. Roagă-te, iubeşte şi binecuvântează! Nu pierde ocazia de a-i face bine!

    Să nu îi pierdem!

    Doamne, dă-ne disponibilitatea să îi înțelegem pe tineri și înțelepciunea și priceperea de a le oferi programe publice încântătoare la biserică! Provocare: Ia-ți timp să vorbești cu un tânăr despre lucrurile care îi plac sau nu în cadrul programelor oferite de biserica ta! Și, atât cât ține de tine, fă din ea un loc în care tinerii să vină cu drag!

    Az igazak elváltozása

    „Mert maga az Úr riadóval, arkangyal szózatával és isteni harsonával leszáll az égből: és feltámadnak...