Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui. Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cânta Numele Tău, Dumnezeule Preaînalte. (Psalmii 9:1,2)
Mă aflam într-o campanie de colportaj în Canada. Într-una din seri, după o zi lungă de lucru, mă simţeam atât de obosită, încât abia aşteptam să mergem acasă. Era ultima stradă. Ce bucurie!
Ca de obicei, am bătut la prima uşă de pe acea stradă. Când cineva îmi deschide uşa, obişnuiesc să le spun oamenilor cine sunt şi cu ce scop am venit. O doamnă în vârstă de vreo 60 de ani, mi-a deschis uşa. Era foarte senină şi avea un zâmbet larg pe faţă. M-am simţit în siguranţă. Aşa că am început prezentarea, spunându-i că sunt din România. Când a auzit lucrul acesta, a fost foarte fericită şi m-a invitat înăuntru. Am început să discutăm. Printre altele, mi-a spus că fiul ei cel mic a fost în România cu vreo zece ani în urmă. A fost foarte încântată să mă cunoască şi ne-am împrietenit.
După un timp în care am stat de vorbă, am început să îi prezint cărţile. I-am spus că sunt adventistă de ziua a şaptea. Dumneaei părea foarte deschisă. A cumpărat o carte. Apoi mi-a cerut adresa de e-mail şi mi-a spus că vrea să ţinem legătura. I-am dat adresa, dar în mintea mea ştiam că nu vom ţine legătura, pentru s-a mai întâmplat aşa cu mai multe persoane.
Fără să-mi dau seama, a trecut o oră şi am plecat acasă. Când am ajuns, înainte să mă bucur de somn, mi-am verificat e-mailul. Surpriză! Aveam deja un mesaj de la Donna, proaspăta mea prietenă. Locuiam la două ore distanţă de unde stătea ea. Am continuat să ne scriem, până astăzi.
Într-o vineri seara, pentru că şi-a exprimat dorinţa să participe, i-am scris adresa bisericii. A participat şi i-a plăcut. Şi aşa a continuat să vină de la peste 200 de kilometri, cam trei Sabate la rând.
Ne-a spus că niciodată n-a avut de-a face cu Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, dar i-a plăcut de mine şi de echipa mea. Mi-a spus că suntem oameni deosebiţi. Era şi ea creştină, însă nu frecventa nicio biserică. Ţinem legătura şi acum. Când îmi scrie un mesaj vineri seara, nu se poate să nu găsesc acolo un „Happy Sabbath”.
Domnul e atât de bun. Niciodată nu mi s-a întâmplat să văd pe cineva venind la biserică doar după o singură întâlnire. A meritat tot efortul din ziua respectivă. Continui să mă rog pentru această doamnă. Sunt sigură că n-a fost la voia întâmplării întâlnirea noastră.
Cred că mai sunt şi alte persoane ca Donna, care aşteaptă o vizită, o discuţie prietenoasă, o carte sau o invitaţie. N-ai vrea să încerci astăzi? Cu siguranţă vei avea surprize, aici sau în veşnicie.
Emese Kun, Toronto, Canada
