Apa din stâncă

Şi nu vor suferi de sete în pustiurile în care-i va duce: ci va face să curgă pentru ei apă din stâncă, va despica stânca şi va curge apă. (Isaia 48:21)

După ce m-am căsătorit, am locuit împreună cu soţul meu la Bucureşti pentru o perioadă de timp, iar apoi, în 1997, ne-am mutat la Pângăraţi-Oanţu, judeţul Neamţ, unde ne-am construit o casă.

Când am construit casa, am săpat o fântână sub bucătăria casei, pentru că acolo, la subsol, se aflau boilerul şi centrala, facilitându-ne alimentarea cu apă. Soţul meu a chemat oameni care au săpat fântâna la 16-17 metri adâncime, dar nu au găsit apă. După mai multe zile, a intrat soţul în fântână s-o mai cureţe. El tot scotea câte o mână de pietricele şi eu le trăgeam afară cu o găleată, dar tot nu dădeam de apă.

La un moment dat, soţul mi-a spus că era o lespede mare în fundul fântânii. Când am auzit asta, mi-am zis că nu vom avea apă niciodată.

Eram aplecată deasupra fântânii şi atunci mi-a dat Dumnezeu un gând să mă rog precum Moise, să primesc apă din stâncă. Am zis: Doamne, cum i-ai dat lui Moise apă din stâncă, dă-ne şi nouă apă la fel. Nu am terminat bine rugăciunea şi soţul a strigat la mine din fântână şi mi-a spus că a izbucnit un izvor din mijlocul acelei pietre. Când am auzit că a apărut izvorul de apă m-am umplut de bucurie şi I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru felul minunat cum ne-a purtat de grijă şi mi-a răspuns la rugăciune.

De același autor

Noi perspective

Domnul ne-a dat apă şi izvorul n-a secat până în ziua de azi. Dumnezeu Se îngrijeşte de toate nevoile noastre. El mi-a demonstrat de multe ori că sunt fiica Lui iubită, încă din a treia zi după naştere, când mi-a salvat viaţa.

O altă experienţă este referitoare la modul în care am înţeles că El reprezintă Apa vieţii pentru mine. Am participat la ora de studiu biblic şi pregătire pentru botez. Într-o ocazie anterioară botezului meu, am ascultat cu atenţie întrebările puse pe pastor celor care erau gata să încheie legământ cu Dumnezeu şi în sinea mea spuneam şi eu „da”. Deodată, în minte s-a conturat o imagine: s-a deschis în faţa mea o carte foarte mare şi am văzut o mână ce scria. Până la mijlocul primei pagini erau nume scrise, dar nu le puteam citi, dar, dedesubtul lor, mâna aceea a început să scrie literă cu literă numele meu. Când s-a terminat ultima literă, nu am mai văzut cartea, dar am zis în mintea mea că Domnul mi-a arătat că m-a scris în cartea Sa. Mă rog tot timpul ca să fiu păstrată de El în cartea Sa.

Pe data de 25 septembrie 1982, am încheiat legământul cu Domnul, şi când am ieşit din apă, am simţit că tot cerul mă priveşte şi se bucură.

Este bucurie în cer pentru fiecare copil al Său care îşi predă viaţa lui Dumnezeu!

Georgeta Bârgăoanu, Păngăraţi, Moldova

Comentariile sunt închise

Apa din stâncă 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.