Cinsteşte pe Domnul cu averile tale şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău, căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug şi teascurile tale vor geme de must. (Proverbele 3:9,10)
Eram creştini ortodocşi, dar împreună cu soţul meu am început să studiem Biblia şi să frecventăm Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Într-o dimineaţă de Sabat, ne-am zis: „Ce-ar fi să punem şi noi zecimea?” Trecuse o săptămână de când soţul meu luase salariul, deci cheltuisem o parte considerabilă din bani, iar dacă puneam zecimea exista riscul ca banii să nu ne mai ajungă. În plus, îmi propusesem să cumpăr o cutie cu vitamine destul de costisitoare, necesare pentru sănătatea mea. Era deja ora 8:50 şi trebuia să ne hotărâm repede, să punem sau să nu punem zecimea, pentru că la ora 9 trebuia să ajungem la biserică.
O parte din mine spunea: Vom începe să punem zecimea de luna viitoare, iar cealaltă parte spunea: S-o punem acum. În ultima clipă, am pus zecimea într-un plic şi am zis: Domnul va purta de grijă. Apoi, am alergat la biserică. N-am întârziat, ba chiar am avut timp să vorbim cu viitorii fraţi în credinţă, pentru că nu eram încă botezaţi. O soră care stătea la vreo două bănci în spatele meu m-a strigat şi mi-a dat… o cutie cu vitamine. Erau exact cele pe care-mi propusesem să le cumpăr. Apoi mi-a dat şi o Biblie, o carte de cântări şi o Biblie cu ilustraţii pentru copii. Mi-a spus că nu trebuie să le plătesc, deoarece toate sunt cadou pentru noi. Nu am cuvinte să-ţi spun cât de mult m-am bucurat. De unde ştia femeia aceasta ce s-a petrecut în casa mea cu numai câteva minute în urmă? Ea nu ştia, dar Dumnezeu ştia. Într-un timp atât de scurt, El mi-a dovedit că Se îngrijeşte de noi.
Îmi făcusem probleme că rămân fără bani dacă pun zecimea, dar Domnul mi-a demonstrat că aceasta e problema Lui. S-a îngrijit minunat de mine şi de familia mea. Aceasta a fost prima zecime pe care am oferit-o. Nu am avut nevoie de altă dovadă din partea Lui. El le poartă de grijă copiilor Săi. Nici tu nu trebuie să uiţi aceasta.
Pune zecimea, chiar dacă ar fi ultimul ban pe care-l ai! Aminteşte-ţi de văduva din Sarepta. Ea ştia că va muri de foame după ce-i va da lui Ilie ultimul pumn de făină. Dar femeia a primit mult mai mult decât şi-ar fi putut imagina. Dă-I totul lui Dumnezeu şi nu te îngrijora! Mergi pe mâna Lui!
„Avem nevoie să recunoaştem zilnic că „mintea, inima, voinţa şi sentimentele îi aparţin lui Dumnezeu; banii pe care îi cheltuim sunt ai Lui. Fiecare lucru bun pe care îl primim şi de care ne bucurăm este un rod al binefacerii divine…” (Ellen G. White, Sfaturi pentru administrarea creştină a vieţii, p. 56)
Mihaela Miron, Nazna, Transilvania de Sud
