Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din Locuinţa morţilor. Tu m-ai adus la viată din mijlocul celor ce se pogoară în groapă. (Psalmii 30:3)
Ce ne-am face fără mila lui Dumnezeu, prin care să putem fi salvaţi?
El Se uită la inima omului, El ne cunoaşte încă înainte de a ne naşte, ştie fiecare zi din viaţa noastră. Lăudat să fie Numele Său!
După mai mult de 20 de ani lucraţi la o mină de cărbune în condiţii foarte grele şi cu un risc foarte mare, când în sfârşit urma pensionarea, în urma unui control cardiologie s-a pus diagnosticul: valvă bicuspidă şi anevrism de aortă ascendentă. Inima soţului meu era foarte bolnavă, fără ca el să bănuiască ceva.
Viaţa soţului meu era contracronometru, dar Cel care Şi-a dat viaţa pentru noi toţi voia ca Sabin să trăiască, pentru că ştia că Îl va sluji şi Îl va primi în inima sa pe Domnul slavei. A fost nevoie de această încercare prin care Dumnezeu şi-a arătat puterea, slava, bunătatea şi mila Sa. Atât eu, cât şi soţul meu am primit diagnosticul ca pe o lovitură extrem de grea şi dureroasă. Eram conştienţi că, după 15 ani de căsătorie, am putea fi despărţiţi pentru totdeauna prin moartea necruţătoare ce îi ameninţa viaţa.
Atunci a intervenit El, Domnul cerului şi al pământului, stăpânul inimilor noastre. Totul a decurs minunat. Dumnezeu S-a îngrijit de absolut tot până în cel mai mic detaliu; a ales doctorii prin mâna cărora El însuşi a operat, a pus pacea şi liniştea Lui în inima soţului meu, făcându-l să simtă prezenţa Sa divină, a fost acolo în perioada de convalescenţă şi este prezent şi astăzi în fiecare clipă în inima noastră conştientizându-ne de dragostea Sa veşnică, de şansa pe care ne-a oferit-o.
„Faptul că suntem chemaţi să răbdăm încercări arată că Domnul Isus vede în noi ceva preţios, pe care doreşte să-l dezvolte. Dacă nu ar vedea în noi nimic prin care să-Şi poată slăvi Nunele, nu şi-ar pierde timpul cu perfecţionarea noastră. Nu aruncă în cuptorul Său pietre lipsite de valoare. El nu rafinează decât minereul valoros… Domnul îngăduie ca aleşii Săi să fie trecuţi prin cuptorul suferinţei pentru a arăta ce firi au şi dacă pot fi prelucraţi pentru lucrarea Sa… Dumnezeu nu-Şi conduce niciodată copiii altfel decât ar alege ei înşişi să fie conduşi dacă ar putea vedea sfârşitul de la început şi dacă ar zări slava scopului pe care îl împlinesc ca împreună lucrători cu El.” (Ellen G. White, Divina vindecare, cap.,Ajutor în vieţuirea zilnică”)
Avem toate motivele să ne încredem în El! Slăvit să fie Numele Său!
Roxana Firizoiu, Uricani, Banat
